ICCJ. Decizia nr. 4120/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4120/2008
Dosar nr. 276/59/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.C.D. a formulat contestaţie împotriva raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici al A.N.P.C. din 12 decembrie 2007 şi a solicitat anularea raportului ca netemeinic şi nelegal, refacerea în tot a raportului de evaluare cu calificativul „foarte bine".
A.N.P.C. a formulat întâmpinare şi a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului de a formula contestaţie, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 154 din 4 iunie 2008, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat raportul de evaluare întocmit la data de 12 februarie 2008 pentru perioada 19 decembrie 2006–31 iulie 2007, a fost obligată pârâta A.N.P.C. la reevaluarea performanţelor profesionale individuale pentru aceeaşi perioadă, a fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea calificativului „foarte bine" ca urmare a activităţii de reevaluare a performanţelor profesionale individuale ale reclamantului pentru perioada 19 decembrie 2006-31 iulie 2007 şi a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a luat la cunoştinţă despre raportul de evaluare la 12 februarie 2008 iar contestaţia a fost formulată la 29 februarie 2008, însă la 12 februarie 2008 i-a fost înmânat un raport de evaluare fără a fi semnat de contrasemnatar, deci nu produce efecte juridice.
Cu privire la fondul litigiului, instanţa de fond a arătat că raportul de evaluare nu cuprinde datele necesare verificării corectitudinii evaluării efectuate de A.N.P.C. cu privire la activitate reclamantului, iar aceste date sunt esenţiale în stabilirea legalităţii rezultatului evaluării.
S-a arătat că în raportul de evaluare nu se indică numărul activităţilor impuse reclamantului prin fişa postului şi nici numărul activităţilor efectiv realizate de acesta pentru a permite verificarea procentelor de realizare a acestor activităţi şi că absenţa motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi o încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a sigura informarea corectă a cetăţenilor.
Evaluarea performanţelor funcţionarului public are o mare importanţă în cariera profesională pentru că influenţează salarizarea, promovarea şi chiar sancţionarea funcţionarului public şi, de aceea, reclamantul avea dreptul de a obţine explicaţii detaliate privind modul de evaluare cantitativă a realizării obiectivelor, explicaţii pe care raportul de evaluare nu le conţine.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea calificativului „foarte bine" a fost respins având în vedere că datele menţionate în raportul de evaluare nu permit stabilirea calificativului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.P.C. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei ca nelegală şi netemeinică şi menţinerea cauzei spre rejudecare.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a interpretat greşit textul legal şi a analizat superficial situaţia de fapt existentă în cauză.
Se invocă dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Anexa 3 a HG nr. 1209/2003 care stabilesc că evaluarea performanţelor individuale ale funcţionarilor publici se realizează prin raportarea criteriilor de performanţă la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată, iar criteriile de evaluare sunt expres şi imperativ stabilite prin Ordinul emis de Ministrul administraţiei publice nr. 9055 din 4 octombrie 2006 şi că instanţa de fond a interpretat greşit aceste dispoziţii, dar şi dispoziţiile art. 5 din HG nr. 1209/2003 care prevăd că procedura de evaluare se realizează în 3 etape: completarea raportului de evaluare de către evaluator, interviul, contrasemnarea raportului de evaluare, etape care au fost respectate în privinţa reclamantului.
Cu privire la fondul cauzei se arată în motivele de recurs, că evaluarea activităţilor O.J.P.C. Caraş-Severin a pus în evidenţă existenţa unor nereguli grave a căror remediere se impune.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a anulat raportul de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului pe motiv că acesta nu ar fi motivat.
Această soluţie a instanţei de fond a fost criticată pentru că ar conţine motive contradictorii, pentru că este anulat raportul de evaluare dar este respins capătul de cerere privind acordarea calificativului „foarte bine".
Acest motiv de recurs este nefondat pentru că nu există contrarietate între cele două soluţii adoptate în privinţa capetelor de cerere.
Atât anularea raportului de evaluare cât şi respingerea capătului de cerere privind acordarea calificativului „foarte bine" au fost motivate de instanţe de fond de lipsa explicaţiilor privind modul de evaluare cantitativă a realizării obiectivelor şi care fac imposibilă stabilirea corectitudinii calificativului acordat de evaluator.
Este adevărat că prin ordin al ministrului sunt stabilite criterii de evaluare în mod expres şi imperativ, dar, mai ales, când se contestă calificativul acordat şi sunt invocate nerealizări trebuie să existe explicaţii în legătură cu realizarea obiectivelor obţinute în raport cu cele stabilite pentru că, chiar art. 40 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1209/2003 prevede că evaluarea profesională se face prin aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale prevăzute pentru perioada evaluată.
Din actele aflate la dosarul cauzei, nu există asemenea probe care să fi fost avute în vedere la evaluare.
Deşi în drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în motivele de recurs nu au fost prezentate modalităţile prin care instanţa de fond ar fi schimbat natura ori înţelesul lămurit al actului juridic dedus judecăţii.
Nu a existat nici o aplicare greşită a legii pentru a fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că instanţa de fond a indicat textele legale care prevăd obligaţia motivării actelor administrative, iar raportul de evaluare este şi el un act administrativ.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 154 din 4 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4119/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4129/2008. Contencios → |
|---|
