ICCJ. Decizia nr. 4174/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4174/2008
Dosar nr.5627/2/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 august 2007, reclamantul N.I.C.O., în calitate de ofiţer de poliţie detaşat în cadrul D.N.A., a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata sumelor de bani reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2005-2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâţilor la plata de daune interese conform art. 161 alin. (4) C. muncii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că îndeplineşte funcţia de ofiţer de poliţie judiciară şi începând cu data de 15 decembrie 2004, a fost încadrat la D.N.A.
Reclamantul a susţinut că, fiind funcţionar public cu statut special, are dreptul la acordarea primei de concediu pentru perioada 2005-2006, în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 3145 din 4 decembrie 2007, prin care a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii să plătească reclamantului prima de vacanţă pentru anii 2005-2006, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, a respins cererea de acordare a daunelor interese şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor .
Instanţa de fond a reţinut că, prin detaşarea în cadrul D.N.A. , reclamantul nu şi-a pierdut calitatea de ofiţer de poliţie şi nici calitatea de funcţionar public cu statut special, deoarece a fost asimilat numai din punctul de vedere al salarizării cu funcţia de procuror la parchetul de pe lângă judecătorie.
În consecinţă, s-a apreciat că reclamantul nu poate fi privat de celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de poliţist, printre care şi dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, conform art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi pe fond, să fie respinsă acţiunea formulată de reclamant.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile legale referitoare la drepturile cuvenite ofiţerilor şi agenţilor de poliţie judiciară în perioada detaşării la D.N.A., dispunând fără temei legal obligarea sa la plata primei de concediu solicitată de intimatul-reclamant în perioada 2005 - 2006.
În drept, recurentul a invocat dispoziţiile art. 10 alin. (6) şi (8) din OUG nr. 43/2002, art. 11 alin. (3) din OUG nr. 27/2006 şi anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003, motivând că în privinţa drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor detaşaţi în cadrul altor instituţii, are obligaţii numai pentru stabilirea drepturilor de pensie, a ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de serviciu şi a drepturilor băneşti reprezentând salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi care se acordă poliţiştilor a prevăzut în art. 37 alin. (1) şi art. 1 lit. a) şi c) din anexa nr. 4 că poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective.
Conform aceleiaşi reglementări, în situaţia în care drepturile astfel stabilite sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
În condiţiile în care intimatul-reclamant nu a exprimat o asemenea opţiune, instanţa de fond a constatat neîntemeiat că acesta are dreptul la plata primei de concediu pentru perioada 2005-2006, deşi dispoziţiile art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 nu sunt aplicabile ofiţerilor de poliţia judiciară detaşaţi la D.N.A.
În perioada detaşării, intimatul-reclamant este asimilat din punct de vedere salarial cu personalul civil din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea şi în consecinţă, nu poate beneficia de celelalte drepturi băneşti prevăzute în actul normativ privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
În atare situaţie, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. beneficiază de prima de concediu în aceeaşi măsură în care beneficiază magistraţii.
Prin Decizia XXIII din 12 decembrie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra recursului în interesul legii şi a hotărât că prima de concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizaţia sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistraţi şi personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 şi 2002.
Faţă de considerentele expuse, se constată că, în perioada 2005-2006 intimatul-reclamant nu este îndreptăţit la acordarea primei de concediu solicitată, astfel că va fi casată hotărârea atacată şi pe fond, va fi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva sentinţei civile nr. 3145 din 4 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de N.I.C.O. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4173/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4177/2008. Contencios → |
|---|
