ICCJ. Decizia nr. 4178/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4178/2008
Dosar nr. 6847/2/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 octombrie 2007, reclamantele S.M. şi B.A. au solicitat obligarea pârâtei A.N.R.P. să-şi îndeplinească atribuţiile legale faţă de încălcarea legii de către Primăria comunei Jidvei, judeţul Alba şi Prefectura judeţului Alba, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune morale şi materiale pentru că nu i s-a reglementat situaţia terenurilor preluate abuziv de stat, fiind tergiversată judecarea dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Blaj pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a anulat acţiunea ca netimbrată prin sentinţa civilă nr. 416 din 7 februarie 2008, reţinând că reclamantele nu şi-au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 de a achita taxa judiciară de timbru, în condiţiile în care au fost citate cu această menţiune, iar acţiunea formulată nu este scutită de plata acestei taxe în conformitate cu prevederile art.15 din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamantele şi au solicitat casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru judecarea pe fond a cauzei.
Recurentele au susţinut că în mod greşit a fost anulată ca netimbrată acţiunea formulată, fără a se avea în vedere că aceasta este accesorie acţiunii în revendicare şi beneficiază de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, recurentele au arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de reexaminare prin care au contestat obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, cerere expediată prin poştă la data de 14 ianuarie 2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, constatând că recurentele-reclamante nu au achitat taxa judiciară de timbru datorată conform art. 3 lit. m) din acelaşi act normativ.
Astfel, se reţine că taxa judiciară de timbru nu a fost achitată la data depunerii acţiunii, 1 octombrie 2007 şi nici la termenele acordate în cauză până la data de 7 februarie 2008, deşi recurentele-reclamante au fost citate cu menţiunea de a-şi îndeplini obligaţia legală de a timbra cererea de chemare în judecată, conform dovezilor aflate la filele 73–74 din dosarul de fond.
Susţinerea din recurs privind omisiunea de soluţionare a cererii de reexaminare prin care s-a contestat taxa judiciară de timbru se dovedeşte a fi nefondată, întrucât nu s-a dovedit formularea unei asemenea cereri în condiţiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Prin petiţia expediată prin poştă la 4 februarie 2008 recurentele-reclamante au solicitat să li se comunice o copie a încheierii pronunţate la 14 ianuarie 2008 cu privire la cererea de reexaminare, dar nu au dovedit formularea şi depunerea cererii respective la dosar, astfel că nu se poate reţine omisiunea instanţei de fond de a soluţiona o cerere în condiţiile în care aceasta nu a fost sesizată.
Copia cererii de reexaminare depusă în recurs ca act nou nu constituie o dovadă pentru sesizarea legală a instanţei de fond cu o astfel de cerere, deoarece nu a fost înregistrată la dosar şi nu există o confirmare pentru primirea acesteia.
Cea de-a doua susţinere din recurs este de asemenea nefondată, întrucât instanţa de fond a calificat corect obiectul acţiunii şi a stabilit că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.
Acţiunea formulată de recurentele–reclamante în baza Legii nr. 554/2004 are ca obiect obligarea autorităţii publice intimate de a soluţiona cererile adresate şi de a le plăti daune morale şi materiale.
Acţiunea astfel formulată pe calea contenciosului administrativ este distinctă ca obiect şi temei juridic de cererile formulate de recurentele-reclamante la instanţele de drept comun pentru reconstituirea dreptului de proprietate şi în consecinţă, nu are un caracter accesoriu faţă de aceste cereri în revendicare pentru care s-a prevăzut scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în textul de lege susmenţionat.
Faţă de motivele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui B.A. împotriva sentinţei civile nr. 416 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4177/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4179/2008. Contencios → |
|---|
