ICCJ. Decizia nr. 4177/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4177/2008
Dosar nr. 6565/2/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, la data de 19 septembrie 2007, reclamantul F.A.G., în contradictoriu cu M.A.D.R., a solicitat instanţei obligarea acestei autorităţi la comunicarea, unei copii după scrisoarea adresată M.A.D.R. şi înregistrată la Cabinetul ministrului cu nr. 3615 din 6 august 2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este funcţionar public, ocupă o funcţie de conducere, fiind director executiv la D.A.D.R. Arad, serviciul public deconcentrat al M.A.D.R. şi în această calitate a fost supus unor verificări din partea ministerului, pe aspectele semnalate în scrisoarea nr. 3615/2007.
Urmare acestui fapt şi având în vedere raportul de drept administrativ existent între el şi autoritate, a solicitat atât comisiei de control a ministrului, cât şi ministerului să i se comunice o copie a scrisorii, dar fără nici un rezultat, motiv pentru care s-a adresat instanţei cu această solicitare.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, OG nr. 27/2002, art. 76 din Legea nr. 188/1999, HG nr. 1210/2003, art. 23 şi art. 24 din Constituţia României.
În dovedirea acţiunii s-a ataşat scrisoarea nr. 5298 din 28 august 2007, cererea reclamantului din 31 august 2007 şi răspunsul ministerului nr. 23960/2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa civilă nr. 3102 din 3 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului F.A.G.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, în speţă, necomunicarea scrisorii nr. 3615/2007, în baza căreia s-a declanşat procedura de control nu reprezintă încălcarea unui drept prevăzut de lege, respectiv de OG nr. 27/2002 sau de Legea nr. 544/2001.
Pe de altă parte nu i-au fost încălcate nici alte drepturi constituţionale atâta timp cât odată cu verificarea aspectelor semnalate, reclamantului i s-a creat şi posibilitatea de a-şi motiva conduita profesională.
În cauză, nu apare justificat nici refuzul pârâtului de a răspunde în termen cererii sale, întrucât adresată fiind la data de 31 august 2007, cererea şi-a găsit răspuns la 5 septembrie 2007, cu susţinerea că solicitarea nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 544/2001, coroborată cu prevederile OG nr. 27/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.A.G., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a arătat în esenţă că, în mod greşit prima instanţă a respins cererea, întrucât în cauză, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale a dispus efectuarea unui control în baza unei reclamaţii anonime, contrar prevederilor art. 51 din Constituţia României, a art. 7 din Legea nr. 233/2002, ale art. 23 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (2) lit. a) şi art. 27 alin. (2) din HG nr. 1210/2003.
A mai arătat că, în soluţionarea pricinii, prima instanţă a nesocotit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest sens, deşi din cererea adresată instanţei rezultă că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanţa în mod greşit a reţinut ca temei de drept OG nr. 27/2002.
A precizat totodată că M.A.D.R. a comis un abuz în sensul art. 7 din Legea nr. 233/2002, prin cercetarea sa în baza unei reclamaţii anonime, astfel că a fost vătămat în dreptul său legitim, prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale incidente constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, recurentul-reclamant a solicitat M.A.D.R., să-i fie comunicată o copie a petiţiei înregistrată la Cabinetul Ministrului sub numărul 3615 din 6 august 2007.
La data de 5 septembrie 2007, prin adresa nr. 239602, Direcţia Generală de Inspecţii Tehnice şi Control răspunde petiţionarului în sensul că cererea acestuia nu intră sub incidenţa Legii nr. 544/2001 privind accesul liber la informaţiile de interes public, coroborat cu prevederile OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Atât pârâtul cât şi prima instanţă au dat o soluţie corectă şi legală problemei litigioase.
Recurentul a solicitat ministrului să-i comunice o copie a scrisorii înregistrată la Cabinetul Ministrului sub numărul 3615 din 6 august 2007 în baza "raportului de drept administrativ, raport de serviciu în funcţie publică" existentă între acesta şi M.A.D.R.
Or, existenţa raportului de serviciu dintre recurent şi M.A.D.R. nu constituie temei juridic pentru soluţionarea petiţiei sale, actul normativ care reglementează activitatea de soluţionare a petiţiilor fiind OG nr. 27/2002 iar cel al informaţiilor de interes public, Legea nr. 544/2001.
Potrivit art. 2 din ordonanţa mai sus menţionată, „prin petiţie se înţelege cererea, reclamaţia, sesizarea sau propunerea formulată în scris sau prin e-mail, pe care un cetăţean ori o organizaţie legal constituită o poate adresa autorităţilor publice centrale şi locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale de interes judeţean sau local, precum şi regiilor autonome, denumite în continuare autorităţi şi instituţii publice", iar potrivit art. 1 coroborat cu art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, orice persoană are acces la informaţiile de interes public, înţelegându-se prin aceasta orice informaţie care priveşte activitatea unei autorităţi.
Refuzul M.A.D.R. de a-i comunica petiţionarului o scrisoare adresată ministerului de un grup de salariaţi ai D.A.D.R. Arad nu se circumscrie ipotezelor prezentate mai sus.
Nici apărarea privind încălcarea prevederilor Legii nr. 554/2004 nu poate fi primită.
Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 defineşte refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".
Se poate observa însă, că în speţa de faţă nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al M.A.D.R. de a soluţiona cererea petentului.
Dispoziţiile art. 1 alin. (1), şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe care le invocă recurentul, în ansamblu lor, vizează posibilitatea oricărei persoane vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, în cauză, faptul de a nu se comunica o scrisoare adresată M.A.D.R. de terţe persoane, salariaţi ai D.A.D.R. Arad, nu reprezintă încălcarea unui drept sau interes legitim proteguit de lege.
Nici celelalte drepturi constituţionale nu i-au fost vătămate reclamantului, de vreme ce o dată cu verificarea aspectelor semnalate, acestuia i s-a creat posibilitatea de a se justifica, de a-şi spune punctul de vedere şi de a-şi motiva conduita profesională.
Aşa fiind curtea constată că hotărârea primei instanţe este legale şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinţei civile nr. 3102 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4174/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4178/2008. Contencios → |
|---|
