ICCJ. Decizia nr. 4194/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4194/2008
Dosar nr. 428/33/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 6 martie 2008, reclamanta E.A. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 22.597 din data de 1 februarie 2008 emisă de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada noiembrie 1941 - martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuţii etnice din partea Guvernului României împotriva etnicilor maghiari din Ardealul de Sud, astfel încât părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea Câmpia Turzii în localitatea Cluj, oraş aflat sub administraţia autorităţilor maghiare, în această localitate născându-se reclamanta la data de 23 noiembrie 1941.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată a solicitat instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând în susţinerea poziţiei sale procesuale că reclamanta a plecat dintr-un teritoriu liber, aparţinând autorităţilor române, astfel încât nu motivul persecuţiei etnice a fost cel care a determinat schimbarea domiciliului, iar în lipsa ocupaţiei hortiste, nu se poate susţine că a existat persecuţie etnică în respectiva localitate, aşa încât încadrarea în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest caz.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 382 din 10 aprilie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de E.A., a dispus anularea hotărârii nr. 22597 din 11 februarie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat această autoritate să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 23 noiembrie 1941-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că beneficiază de dispoziţiile legale susmenţionate şi copii minori ai persoanelor refugiate indiferent de etnia acestora şi de regimul care a determinat refugiul atâta timp cât acesta a fost datorat de persecuţiile etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj criticând sentinţa în sensul că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât s-a refugiat dintr-un teritoriu liber, iar în lipsa ocupaţiei hortiste nu se poate susţine că a existat persecuţie etnică.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată prin art. I din Legea nr. 586/2002, între cetăţenii români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanţă, din cauza persecuţiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menţionată şi persoana care "a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
În explicarea semnificaţiei expresiei strămutată, în Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobate prin HG nr. 127/2002, se precizează, la art. 2, că "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate... se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice", adăugându-se că "în această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
Din coroborarea acestor dispoziţii reiese astfel voinţa neîndoielnică a legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii oricărui cetăţean român care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, pentru a nu se crea vreo situaţie de inegalitate sau discriminare în drepturi, indiferent dacă refugiul, expulzarea sau strămutarea a avut loc din teritoriile ocupate de un stat străin în teritoriile româneşti ori din cele aflate sub jurisdicţia statului român în cele care s-au aflat vremelnic în administraţia altor state, în scopul asigurării deplinei realizări a principiului protecţiei tuturor cetăţenilor.
Aşadar, interpretarea corectă şi completă a dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002, duce la concluzia că, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada de 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţie românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002.
De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin Decizia nr. 41 din 7 mai 2007.
Prin probele administrate în dosarul cauzei reclamantul a făcut dovada persecuţiei din motive etnice a părinţilor săi, nevoiţi să se refugieze urmare acestei persecuţii, cunoscut fiind că dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 astfel cum au fost aprobate prin Legea nr. 189/2000 permit dovedirea situaţiei de persecuţie, în lipsa documentelor oficiale şi cu declaraţii de martori.
Reclamantul este îndreptăţit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în refugiul părinţilor săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze şi copiii care au suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuţiei etnice exercitate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 372 din 10 aprilie2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4192/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4195/2008. Contencios → |
|---|
