ICCJ. Decizia nr. 4196/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4196/2008
Dosar nr. 83/35/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 6 februarie 2007, prin declinarea competenţei materiale de către Tribunalul Bihor, reclamanţii C.C., ş.a., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, obligarea pârâtului la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, obligarea pârâtului la plata fondului de premii în cuantum de 5% din fondul de salarii pe anul 2005, obligarea pârâtului la plata primei de concediu pentru anii 2004 – 2006, obligarea pârâtului pentru reclamanţii şi intervenienţii în interes propriu, cu grade de ofiţeri, la acordarea sporului pentru condiţii de pericol deosebit pentru anul 2004, obligarea pârâtului la restituirea cotelor de impozit reţinute începând cu data de 1 aprilie 2003, până la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtului la calcularea şi reducerea corespunzătoare a impozitului, conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 80/1995, începând cu data de 1 aprilie 2003 pentru cei cărora li s-a conferit Ordinul „Meritul Militar" şi „În serviciul Armatei", obligarea pârâtului la actualizarea sumelor cu aplicarea indicelui de inflaţie la data plăţii efective a sumelor reprezentate de drepturile băneşti solicitate.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, prin diferite acte normative s-a suspendat acordarea, respectiv s-au diminuat sau chiar s-au pierdut unele drepturi salariale (solicitate prin acţiune). Astfel sporul de fidelitate şi fondul de premiere de 10% a căror acordare a fost suspendată prin OUG nr. 118/2004, trebuie acordate, aceste drepturi puteau fi modificate printr-o lege organică iar nu prin ordonanţă de urgenţă, reclamanţii arătând că, nici legea bugetului nu este o lege organică, faţă de suspendarea acordării primei de concediu.
Au precizat reclamanţii că, prin diminuarea sporurilor pentru condiţii de pericol deosebit s-a făcut o discriminare între ofiţerii şi agenţii de poliţie, încălcându-se prevederile art. 5 alin. (4) C. muncii şi ale Pactului Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, iar neacordarea reducerilor de impozit corespunzătoare decoraţiilor, semnelor onorifice este nelegală, fiind aplicabile reducerile de impozit prevăzute de Legea nr. 80/1995 şi celor care deţin ordinele şi medaliile precizate prin acţiune.
Prin cererile înregistrate la 11 mai 2007 şi 22 iulie 2007 (filele 214 şi 238 din dosarul Curţii de Apel Oradea) reclamanţii-intervenienţi: B.B., ş.a., au formulat cerere de intervenţie în nume propriu împotriva pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, solicitând obligarea acestuia la acordarea aceloraşi drepturi solicitate de reclamanţi.
La 15 mai 2007 pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor solicitând ca, în cazul în care va fi admisă acţiunea, chematul în garanţie să fie obligat să vireze în contul pârâtului, sumele admise.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 129/CA/ 2007-P.I.din 29 iunie 2007 a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, întemeiată pe prevederile art. 133 alin. (1) din Codul de procedură civilă, invocată de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii C.C., ş.a., împotriva pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative. A admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu formulate de reclamanţii-intervenienţi A.C., ş.a.
A obligat pârâtul la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 calculat conform Ordinului M.I.R.A, în favoarea reclamanţilor şi intervenienţilor în interes propriu. A obligat pârâtul la plata către reclamanţi şi intervenienţi a fondului de premii în cuantum de 5% din fondul de salarii, pe anul 2005.A obligat pârâtul la plata către reclamanţi şi intervenienţi a primei de concediu pentru anii 2004 – 2006. A obligat pârâtul, la plata către reclamanţii şi intervenienţii cu grade de ofiţeri, a sporului pentru condiţii de pericol deosebit pentru anul 2004. A obligat pârâtul la restituirea cotelor de impozit, reţinute, începând cu data de 1 aprilie 2003, până la rămânerea definitivă a hotărârii. A obligat pârâtul la calcularea şi reducerea corespunzătoare a impozitului, conform prevederilor art.10 din Legea nr. 80/1995, începând cu data de 1 aprilie 2003, pe viitor, pentru cei cărora li s-a conferit Ordinul „Meritul Militar" respectiv „În Serviciul Armatei". A obligat pârâtul la actualizarea cu aplicarea indicelui de inflaţie la data plăţii efective, a sumelor reprezentate de drepturile băneşti acordate.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor de către pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanţii şi intervenienţii în nume propriu sunt poliţiştii şi potrivit Legii nr. 360/2002 sunt funcţionari publici cu statut special, aflaţi în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
Drepturile salariale ale acestora puteau fi modificate numai printr-un act normativ, cu aceeaşi putere cu actul normativ prin care s-a instituit acordarea drepturilor, iar nu printr-o ordonanţă de urgenţă. Cu privire la plata premiilor pe anul 2005 s-a reţinut că acest drept a fost acordat poliţiştilor prin lege organică, iar prin suspendarea acordării dreptului se ajunge la pierderea lui efectivă. De asemenea, dreptul poliţiştilor la plata primelor de concediu, acordat prin lege organică, nu poate fi suspendat printr-o lege care nu este lege organică, respectiv prin Legea bugetului de stat.
S-a reţinut totodată că, cererea reclamanţilor şi intervenienţilor pentru acordarea primelor de concediu pentru anul 2003 este neîntemeiată pentru anul 2003, faţă de Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în recursul în interesul legii, care a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2), teza I din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 cu modificările şi completările ulterioare, prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004-2006.
Pentru capătul de cerere privind acordarea sporului pentru condiţii de pericol deosebit pentru anul 2004, instanţa de fond a reţinut că prin OG nr. 8/2004 s-a făcut practic o discriminare între ofiţerii şi agenţii de poliţie, aceştia din urmă continuând să beneficieze în anul 2004 de spor, ceea ce contravine prevederilor art.5 alin. (4) C. muncii şi Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, fiind neîntemeiată invocarea de către pârât a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât ministerul pârât are atribuţii în stabilirea şi acordarea sporului solicitat de reclamanţi.
Instanţa de fond a stabilit ca fiind întemeiată şi solicitarea reclamanţilor şi intervenienţilor decoraţi cu Ordinul „Meritul Militar" de a li se restitui cotele de impozit reţinute nelegal, începând cu data de 1 aprilie 2003, fiind aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 80/1995.
În ceea ce priveşte respingerea cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor s-a reţinut că, Ministerul Economiei şi Finanţelor nu poate fi obligat la plata drepturilor băneşti cuvenite angajaţilor altor instituţii şi nici să includă în bugetul pe anul viitor, sumele necesare efectuării acestor plăţi, această obligaţie revenindu-i pârâtului, cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că:
- obligarea sa la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu are temei legal, întrucât prin hotărârea atacată se recunoaşte producerea de efecte juridice pentru un act normativ a cărui aplicare era suspendată în perioada de referinţă;
- obligarea pârâtului la plata premiilor pentru anul 2005 este nelegală, întrucât constituirea fondului de premiere se face cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget, cu această destinaţie, iar premiul nu este un drept obligatoriu a fi acordat;
- obligarea pârâtului la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006 reprezintă încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare, prevederile art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003 fiind suspendate la data la care trebuiau să intre în vigoare, deci nu puteau să producă efecte juridice;
- obligarea pârâtului la acordarea către reclamanţii şi intervenienţii care au calitatea de ofiţer, a sporului pentru condiţii de pericol deosebit este netemeinică şi nelegală, faţă de lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului. Intimaţii - reclamanţi şi intervenienţi aveau obligaţia de a dovedi prin orice mijloace de probă că, desfăşoară activităţi prevăzute de lege în art. 21 din OG nr. 38/2003 şi pct. 15.1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.A.I. nr. 132/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, precum şi faptul că au dreptul la sporul respectiv şi că acesta nu le-a fost acordat, iar şefii unităţilor poartă întreaga răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a sporului pentru pericol deosebit;
- hotărârea atacată cu recurs este netemeinică şi nelegală susţine recurentul şi cu privire la obligarea sa la restituirea cotelor de impozit pentru intimaţii cărora li s-a conferit Ordinul „Meritul Militar", respectiv „În Serviciul Armatei", sume reţinute începând cu 01 aprilie 2003, până la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât de la 01 noiembrie 2004, de când a intrat în vigoare OG nr. 73/1999 nu a mai existat temei legal pentru reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40% şi respectiv 50%, potrivit semnului onorific acordat poliţiştilor.
Hotărârea este criticată şi sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, întrucât drepturile salariale pretinse prin acţiune nu au fost acordate din cauza suspendării aplicării dispoziţiilor legale prin care au fost instituite, situaţie care nu poate fi imputată pârâtului, întocmirea proiectelor de buget fiind o atribuţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, care gestionează fondurile necesare punerii în plată a drepturilor băneşti pretinse prin acţiune.
Prin Decizia nr. 4792 din 11 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi s-a casat această sentinţă cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut necesitatea completării probatoriului prin administrarea probei cu înscrisuri şi efectuarea unei expertize contabile, precum şi a altor probe ce vor fi precizate de părţi, dacă sunt de natură să lămurească aspectele deduse judecăţii pentru calcularea sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale şi precizarea persoanelor îndreptăţite a li se acorda.
S-a reţinut de instanţa supremă că dispozitivul hotărârii, aşa cum este formulat, nu poate fi pus în aplicare.
În rejudecare Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 87/CA/2008 din 19 mai 2008 a respins acţiunea reclamanţilor şi a intervenienţilor precum şi cererea de chemare în garanţie, reţinând că reclamanţii, cu ocazia rejudecării, nu au înţeles să propună nici o probă şi să administreze proba cu expertiza contabilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii şi intervenienţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut în esenţă că respectivul calcul al pretenţiilor, au hotărât a-l efectua pe calea expertizei contabile extrajudiciare prin care să se stabilească cu exactitate care este cuantumul datorat de către pârâta intimată fiecărui reclamant respectiv intervenient.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 4792 din 11 decembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, s-a casat sentinţa nr.129 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriilor, în sensul administrării probei cu înscrisuri şi efectuării unei expertize contabile, precum şi a altor probe ce vor fi precizate de părţi, dacă sunt de natură să lămurească aspectele deduse judecăţii pentru calcularea sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale şi precizarea persoanelor îndreptăţite a li se acorda.
Cu ocazia rejudecării, reclamanţii nu au înţeles să propună nici o probă şi nici să administreze proba cu expertiza contabilă.
În baza rolului activ, instanţa, în şedinţa publică din 14 aprilie 2008 a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele stabilite; cu toate acestea reclamanţii nu au înţeles să achite avansul pentru efectuarea lucrării şi neexistând un fond din care să se plătească expertizele ordonate din oficiu, în şedinţa publică din 12 mai 2008 s-a revenit asupra expertizei ordonate, reţinându-se că este imposibilă efectuarea acestei probe, faţă de opunerea categorică a reclamanţilor.
Faţă de situaţia de fapt prezentată şi având în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora " În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.", prima instanţă în mod corect a soluţionat cauza, hotărând respingerea cererilor formulate.
Susţinerile reclamanţilor şi intervenienţilor din cererea de recurs, în sensul efectuării, eventual, a unei expertize extrajudiciare, nu pot fi primite.
Expertiza reprezintă un mijloc de probă, la care instanţa sau părţile pot recurge atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt sunt necesare cunoştinţe de specialitate dintr-un anumit domeniu de activitate; a cărei administrare este dispusă de instanţă în condiţiile art. 201 C. proc. civ., respectiv a numirii experţilor în modalitatea prevăzută de lege care să respecte caracterul moralmente neutru al acesteia;
În cazul ordonării şi administrării probei cu expertiză, instanţa este obligată să stabilească clar obiectivele, jurisprudenţa fiind în sensul de a nu se întemeia o soluţie pe o expertiză extrajudiciară.
Aşa fiind şi constatându-se că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în temeiul art. 312, alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.I.R., ş.a., împotriva sentinţei nr. 87/CA/2008 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4195/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4197/2008. Contencios → |
|---|
