ICCJ. Decizia nr. 4198/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4198/2008
Dosar nr. 308/59/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 martie 2008, reclamanta SC I. SA Arad a chemat în judecată A.F.P. Arad, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 54 din 29 februarie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare de 3.324.769 lei din care 2.762.929 lei sunt nedatoraţi.
Reclamanta a invocat prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că organele de control au impus în mod nejustificat plata de impozit pe profit suplimentar, impozit pe dividende şi a considerat nedeductibilă taxa pe valoarea adăugată aferentă unor facturi emise în urma fuziunii dintre societăţi.
S-a mai arătat că începerea executării pentru suma impusă ar bloca activitatea şi ar genera falimentul societăţii, în condiţiile în care cifra de afaceri a firmei pe anul 2006 a fost inferioară celei stabilite ca obligaţie fiscală.
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 14 aprilie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, admiţând cererea, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii actului.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâtă, instanţa a reţinut că reclamanta a îndeplinit condiţia prevăzută de art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal, depunând la dosar dovada achitării cauţiunii de 70.000 RON.
Asupra fondului acţiunii, instanţa a constatat că sunt întrunite cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine justificat, cât şi paguba iminentă care s-ar produce în patrimoniul reclamantei dacă s-ar proceda la executarea deciziei de impunere înainte de a se decide asupra legalităţii şi temeiniciei actului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs A.F.P. Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a invocat faptul că în cauză reclamanta nu a dovedit şi instanţa nu a motivat că ar fi îndeplinită una din condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat de suspendare a executării actului administrativ, situaţie în care soluţia pronunţată este nelegală şi neîntemeiată.
S-a susţinut de asemenea, că nici cea de-a două cerinţă a iminenţei pagubei nu a fost demonstrată, presupunerea privind încetarea activităţii societăţii neavând suport probator.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
În cauză, se constată că reclamanta a contestat parţial suma stabilită prin Decizia de impunere cu titlu de obligaţii fiscale, arătând că organul de control a interpretat eronat operaţiunea de majorare a capitalului social prin emiterea de acţiuni şi distribuirea lor acţionarilor, precum şi clauzele contractelor de cesiune de acţiuni şi de vânzare-cumpărare.
Întrucât legalitatea deciziei de impunere urmează a fi verificată în cadrul procedurii contestaţiei formulate potrivit art. 205 C. proCod Fiscal şi ulterior, cenzurată prin controlul judecătoresc, s-a apreciat în mod justificat de instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, inclusiv existenţa cazului bine justificat.
Referitor la cerinţa prevenirii pagubei iminente s-a făcut dovada în faţa instanţei de fond a împrejurării că, în raport de valoarea obligaţiilor fiscale stabilite, activitatea societăţii, de dezvoltare imobiliară, ar avea de suferit, putându-se ajunge la insolvenţă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.F.P. Arad împotriva sentinţei civile nr. 97 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4197/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4205/2008. Contencios → |
|---|
