ICCJ. Decizia nr. 4195/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4195/2008
Dosar nr.541/33/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 892 din 5 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 476 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În considerente Înalta Curte a reţinut că instanţa de fond a stabilit calitatea de refugiat a reclamantei şi a acordat acesteia drepturile prevăzute de lege, exclusiv în baza declaraţiilor unor martori, fără ca, prin solicitarea de la Arhivele Naţionale sau de la alte autorităţi competente a unor informaţii relevante, să încerce stabilirea cu claritate a împrejurărilor invocate de reclamantă în susţinerea acţiunii.
În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 381 din 15 martie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta A.E., a dispus anularea hotărârii nr. 21567 din 9 iulie 2007 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturilor băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000 începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că datele furnizate de martori sunt insuficiente şi contradictorii şi că instanţa nu a manifestat maximă diligenţă şi nu a administrat toate probele pentru relevarea adevărului şi formarea unei intime convingeri.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în refugiul părinţilor săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze şi copiii care au suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuţiei etnice exercitate.
Cât priveşte susţinerile recurentei referitor la contradictorialitatea şi insuficienţa probelor, acestea nu pot fi reţinute.
Dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 prevăd că în lipsa unor acte oficiale dovada persecuţiilor etnice se face cu orice mijloc de probă.
În cauză, Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Cluj, prin adresa nr. C/1639 a confirmat că nu deţine listele cu persoanele refugiate din localitatea Viişoara în localitatea Sic.
Astfel fiind în mod corect prima instanţă a procedat la admiterea cererii în urma audierii nemijlocite a martorilor F.C. şi B.I. din care rezultă că reclamanta de etnie maghiară a fost nevoită să se refugieze în teritoriile administrate de autorităţile maghiare, în urma Diktatului de la Viena, datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă de către legionari.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 381 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei A.E. 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4194/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4196/2008. Contencios → |
|---|
