ICCJ. Decizia nr. 4205/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4205/2008
Dosar nr.238/64/200.
Şedinţa publică din 19 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, la 30 mai 2008, Ministerul Justiţiei a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 51/F din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, solicitând modificarea sentinţei recurate şi în fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că numitul D.C. a fost persecutat de fosta securitate cu concursul organelor de conducere ale întreprinderilor la care acesta a fost angajat în perioada anilor 1971-1983, întrucât contractul său de muncă s-a desfăcut din motive disciplinare iar nu din motive politice.
Mai mult, s-a precizat că existenţa dosarelor informative nu echivalează cu persecutarea persoanelor pentru care se întocmea acest gen de dosar şi de aceea nici legiuitorul nu menţionează existenţa dosarelor informative ca o măsură de persecuţie a persoanelor în cauză.
S-a mai precizat de recurentă că, prevederile OUG nr. 214/1999 sunt de strictă interpretare şi acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă se face în primul rând pe baza dovezilor scrise.
Ori, înscrisurile cauzei, a menţionat recurentul, atestă că nu au fost identificate documente care să demonstreze că dl. D.C. a fost privat de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări, iar desfacerea contractului de muncă s-a făcut din motive disciplinare, potrivit menţiunilor din cartea sa de muncă.
S-a mai subliniat de recurent că declaraţia singurului martor audiat (probă nouă în cauză) nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că reclamantul a fost persecutat.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 51/F din 31 martie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, Comisia pentruConstatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă.
S-a anulat Decizia Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în Rezistenţa Anticomunistă din 8 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 586/2006.
S-a obligat Ministerul Justiţiei, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului D.C. calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, potrivit art. 3 lit. g) din OUG nr. 214/1999 modificată, pentru perioada 17 noiembrie 1971-14 noiembrie 1983.
Instanţa a reţinut că petentul a fost supravegheat informativ de organele de securitate şi de aceea a fost concediat şi apoi reîncadrat pe funcţii inferioare la întreprinderi din Braşov, deşi reclamantul era o persoană bine pregătită profesional. A considerat instanţa de judecată că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive.
În raport de motivele de recurs formulate, de actele cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 51/F din 31 martie 2008 al Curţii de Apel Braşov este întemeiat şi va fi admis, hotărârea atacată fiind nelegală şi netemeinică.
Art. 2 din OUG nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 173/2006 arată următoarele:
„Constituie infracţiuni săvârşite din motive politice infracţiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut partea politică;
b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei şi pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale de până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta;
c1) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnarea prin forţă a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau origine etnică, de limbă ori religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială".
La art. 3 din ordonanţă se prevede de asemenea, în mod expres că „prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1) în baza cărora s-a dispus:
- a) privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări;
- b) internarea în spitale de psihiatrie;
- c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
- d) strămutarea într-o altă localitate;
- e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice;
- f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi;
- g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti, de la acea dată.
Din probele cauzei nu rezultă desfacerea contractului de muncă, în condiţiile lit. g) din art. 3 din OUG nr. 214/1999. Desfacerea contractului său de muncă s-a făcut din motive disciplinare, potrivit menţiunilor din cartea de muncă.
Mai mult, petentul a avut numai dosarul de supraveghere informativă şi sub acest aspect s-a şi propus la 14 noiembrie 1977 scoaterea sa de sub supraveghere.
În condiţiile în care „persecuţia", în sensul OUG nr. 214/1999 nu este dovedită cu acte, susţinerea martorului C.I. că reclamantul D.C. i-a „povestit" că ar fi fost persecutat de securitate este nerelevantă cauzei în sensul admiterii cererii reclamantului.
Cât priveşte susţinerea reclamantului, în memoriul adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că ar trebui să i se dea şi „calitatea de unificator al Europei, aceasta fiind ideea sa din 1984", nu este relevantă cauzei sub aspectul sesizării instanţei, a sentinţei atacate cu recurs de Ministerul Justiţiei şi a motivelor de recurs formulate în cauză.
Cum nu s-a dovedit persecuţia petentului D.C. (potrivit noţiunii expres prevăzute în lege şi cu probe scrise) urmează a se admite recursul declarat şi a se modifica sentinţa atacată cu respingerea acţiunii formulate pentru anularea deciziei de respingere a cererii de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, din data de 8 noiembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei, Comisia pentru Constatarea Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă împotriva sentinţei civile nr. 51 din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamantul D.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4198/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4209/2008. Contencios → |
|---|
