ICCJ. Decizia nr. 4209/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4209/2008
Dosar nr.10037/2/200.
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1624 din 12 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC B.R. SA în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei având ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006 emisă de pârât prin care a fost avizată favorabil autorizarea ajutorului de stat acordat către SC T. SA în valoare de 3.358.996.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia nr. 210 din 10 octombrie 2006, Consiliul Concurenţei a decis că măsurile de sprijin financiar ce urmează a fi acordate S.P.E.E.T.T. SA constituie ajutor de stat în sensul art. 2 din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, republicată.
Totodată, Consiliul Concurenţei a decis că măsurile de sprijin financiar în sumă de 3.358.996.000 lei reprezintă o compensare necesară pentru realizarea în condiţii normale de siguranţă şi continuitate a serviciilor de interes economic general de producere şi furnizare a energiei termice şi de producere şi furnizare a energiei electrice, compensare ce nu afectează în mod nejustificat comerţul între România şi Statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, prin actul contestat, s-a decis, în temeiul art. 21 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 23 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 143/ 1999, republicată, autorizarea ajutorului de stat pentru SC T. SA, ca ajutor destinat realizării în condiţii de siguranţă şi continuitate a serviciului de interes economic general.
Curtea de apel a reţinut că nu se pune problema caracterului subiectiv al acordării ajutorului de stat, având în vedere faptul că SC T. SA îi este încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general, potrivit art. 30 din Legea energiei electrice nr. 318/2003, şi că, în procesul de asigurare a energiei termice pentru populaţia din mai multe oraşe, pe piaţa energiei termice, definită geografic de oraşele deservite, precum şi pe piaţa energiei electrice, reprezentată de întreg teritoriul României, societatea nu are concurent, deoarece este singurul furnizor, astfel că a fost respinsă critica reclamantei în sensul că acordarea acestui ajutor de stat ar avea caracter subiectiv şi ar crea un dezechilibru major pe piaţa concurenţială. Astfel, a reţinut instanţa că luarea măsurilor de sprijin financiar este justificată.
A reţinut instanţa de fond că, asupra legalităţii şi oportunităţii ajutorului de stat acordat SC T. SA, Consiliul Concurenţei a apreciat conform dispoziţiilor Legii nr. 143/1999 şi a Regulamentului privind acordarea ajutorului de stat, cu respectarea principiului eficacităţii economice, a principiului proporţionalităţii şi a principiului temporaneităţii.
Curtea de apel a respins susţinerea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 23 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 143/1999, reţinând că acestea nu se aplică în cazul dat, întrucât în speţă este vorba de o pierdere înregistrată de o societate care prestează un serviciu de interes economic general.
Totodată, Curtea de apel a reţinut că nu au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei nr. 21/1996, întrucât nu se constată existenţa unor condiţii discriminatorii, întrucât reclamanta funcţionează pe o altă piaţă relevantă, respectiv piaţa centralelor termice, astfel că nu se află într-o situaţie identică cu SC T. SA.
În concluzie, instanţa de fond a reţinut că în speţă se află în faţa unui interes legitim public, care primează în raport cu interesul reclamantei ca, în considerarea unui preţ real şi ridicat al agentului termic furnizat de SC T. SA, populaţia să treacă la sistemul de termoficare cu centrală termică, iar acordarea unui ajutor de stat de către Consiliul Concurenţei unei societăţi care prestează un serviciu de interes economic general, căreia autorităţile publice îi impun preţul de livrare, pentru acoperirea costurilor, nu este anticoncurential, ci este justificată de necesitatea funcţionării serviciului public respectiv.
Împotriva sentinţei civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC B.R. SRL, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă anularea deciziei nr. 210 din 10 octombrie 2006 emisă de Consiliul Concurenţei.
A învederat reclamanta-recurentă, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, în condiţiile în care instanţa de judecată nu a ţinut cont de argumentele juridice invocate prin acţiune şi dezvoltate prin concluziile scrise, şi a omis să motiveze hotărârea cu privire la aceste motive de anulare a actului pe care s-a bazat cea ai mare parte a probaţiunii administrate în cauză.
S-a considerat, de către recurentă, că ajutorul de stat acordat SC T. SA nu se încadrează la prevederile art. 23 lit. j) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, în care se menţionează că „(1) Consiliul Concurenţei poate autoriza măsuri ce constituie ajutor de stat, conform regulamentelor sau instrucţiunilor specifice, cum sunt: j) orice alt ajutor în condiţiile regulamentelor şi instrucţiunilor privind ajutorul de stat ce vor fi emise, cu respectarea legislaţiei în vigoare, de către Consiliul Concurenţei", deoarece nu sunt respectate condiţiile impuse de Regulamentul nou, aplicabil în cauză, şi nu a fost respectată legislaţia în vigoare, ci dimpotrivă, s-a făcut aplicarea vechiului Regulament, care era abrogat.
S-a precizat că prevederile noului Regulament, aplicabil în cauză, nu au fost respectate, astfel că nu pot fi incidente prevederile art. 23 lit. j), ci cele ale art. 23 alin. (3) lit. b) în care se menţionează că „(3) Sunt interzise măsurile ce constituie ajutor de stat, cum sunt: b) ajutor pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plata obligaţiilor datorate statului", ori tocmai acest tip de ajutor a primit avizul Consiliului Concurenţei.
S-a arătat că, cu toate că aceste argumente legale au fost evidenţiate în faţa primei instanţe de judecată, aceasta nu a ţinut cont de ele şi efectiv le-a ignorat, nemotivând hotărârea atacată cu privire la aceste aspecte.
În drept s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Decizia Consiliului Concurenţei nr. 210 din 10 octombrie 2006 privind notificarea Ministerului Economiei şi Comerţului referitoare la măsurile de sprijin financiar pentru SC T. SA, cum rezultă din însăşi preambulul acestui act administrativ, a fost emisă în aplicarea Regulamentului Consiliului Concurenţei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat în M.Of. al României nr. 1048 din 12 noiembrie 2004 şi aflat în vigoare la momentul notificării ajutoarelor de stat acordate SC T. SA.
În legătură cu aplicabilitatea acestui Regulament, se reţine că acesta conţine prevederi de drept material referitoare la condiţiile care trebuie îndeplinite de un ajutor de stat sub forma compensării acordate pentru serviciul de interes economic general prestat de respectiva întreprindere. De aceea, făcând aplicarea principiului de drept al certitudinii juridice, Consiliul Concurentei a evaluat masurile de ajutor de stat ce i-au fost notificate in conformitate cu aceleaşi reguli aflate in vigoare la data notificării, reguli ce au fost avute in vedere si respectate de furnizor in elaborarea notificării. În consecinţă, Decizia atacată nu a fost emisă cu încălcarea prevederilor Regulamentului Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006.
Referitor la susţinerea recurentei reclamante în sensul că potrivit art. 14 alin. (2) din Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006, acest nou regulament era aplicabil şi în cazul ajutoarelor de stat notificate anterior intrării sale în vigoare, se reţine că şi aceasta este neîntemeiată. Or, autoritatea de concurenţă nu a înlăturat noul Regulament de la aplicarea în speţă, ci a procedat in temeiul art. 1 alin. (1) al acestuia, potrivit căruia: „Prezentul regulament se aplică ajutorului de stat sub forma compensărilor acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general, în sensul prevederilor art. 11 din Legea nr. 143/1999, republicată, în măsura în care aplicarea regulamentului nu obstrucţionează performanta, în drept sau în fapt, a îndeplinirii obligaţiilor care le-au fost încredinţate acestor întreprinderi". Mai mult, dispoziţiile noului Regulament nu puteau retroactiva, astfel încât să devină incidente perioadei in care s-a efectuat notificarea.
Rezultă aşadar că, în mod legal, cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006, al principiului general şi obligatoriu de drept al neretroactivităţii legii, precum şi pe cel al principiului certitudinii juridice, Consiliul Concurenţei a aplicat, în cazul notificării Ministerului Economiei şi Comerţului referitoare la măsurile de sprijin financiar pentru SC T. SA, prevederile Regulamentului aflat în vigoare la data notificării, cu alte cuvinte la data de 3 mai 2006.
Pe de altă parte, prin motivele acţiunii introductive de instanţă, reiterate în recurs, reclamanta recurentă face o evidentă confuzie între două dintre condiţiile de fond ale autorizării ajutoarelor de stat sub forma compensării pentru prestarea unui serviciu de interes economic general, respectiv, ca ajutorul de stat sa fie necesar operării serviciului de interes economic general si ca respectivul ajutor să nu afecteze in mod nejustificat comerţul dintre România si Statele Membre ale Uniunii Europene si o condiţie procedurala, preluata din dreptul comunitar unde avea numai rolul de a degreva Comisia Europeana si a scuti de obligaţia notificării către aceasta a ajutoarelor care îndeplineau următoarele plafoane: aveau valoarea medie a cifrei de afaceri anuale, aferenta celor doua exerciţii financiare anterioare anului in care a fost încredinţată prestarea serviciului de interes economic general, mai mica decât echivalentul in lei a 100 milioane de Euro iar valoarea medie a compensării anuale, aferenta unei perioade de 5 ani sau perioadei calculate de la data încredinţării serviciului de interes public general, era mai mica decât echivalentul in lei a 30 milioane Euro.
Sub acest aspect, este de reţinut că Regulamentul Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea unor servicii de interes economic general, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006, nu aduce modificări in raport cu cel vechi in privinţa condiţiilor de fond ce trebuie îndeplinite de un ajutor de stat sub forma compensării pentru ca acesta sa poată fi considerat compatibil (art. 4-8 din vechiul Regulament, respectiv art. 3-11 din noul Regulament ), îndeplinirea acestor condiţii de către ajutoarele de stat in cauza fiind reflectata la punctul 3 (Analiza masurilor de sprijin din partea statului) în cadrul deciziei atacate.
Noul Regulament, publicat in M.Of. nr. 549 din 26 iunie 2006, a reprezentat, practic, numai un prim pas către preluarea in legislaţia naţionala a prevederilor Deciziei Comisiei Europene nr. 842 EC/2005privind aplicarea art. 86 alin. (2) din Tratatul CE si ale Cadrului Comunitar C297/2004 ce instituiau la nivel comunitar un cadru legal mult mai relaxat în privinţa controlului ajutorului de stat sub forma compensărilor acordate întreprinderilor însărcinate cu prestarea unor servicii de interes economic general. Astfel, pragurile de cifra de afaceri aveau, la nivel comunitar, numai rolul de a simplifica procedura în fata Comisiei si a o degreva pe aceasta de analiza unor cazuri de nai mica amploare. Astfel, la nivel comunitar, pentru întreprinderile care nu atingeau pragurile de cifra de afaceri menţionate, nici măcar nu mai era necesara notificarea acestora către Comisia Europeana spre autorizare in condiţiile deciziei amintite.
În consecinţă, pragurile preluate din legislaţia comunitara recenta nu aveau decât rolul de a uşura procedura, neavând implicaţii asupra analizei de fond efectuate de Consiliul Concurentei in privinţa compatibilităţii ajutoarelor de stat acordate Termoelectrica SA.
În raport de cele mai sus arătate, se impune concluzia că motivele de recurs invocate de reclamantă nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmând a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta SC B.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.R. SA împotriva sentinţei civile nr. 1624 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4205/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4212/2008. Contencios → |
|---|
