ICCJ. Decizia nr. 4253/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4253/2008
Dosar nr. 444/2/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1246 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantele F.S.L.I. şi F.S.I. S.H., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul în interesul pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin care se solicita anularea art. VI din OUG nr. 88/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a admis cererea de intervenţie formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor în interesul pârâtului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a invocat Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2008, prin care Curtea Constituţională, soluţionând cererea reclamantelor, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI din OUG nr. 88/2006, ridicată de reclamante, reţinând că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii din ordonanţă.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs reclamantele, considerând-o netemeinică şi nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit, instanţa a respins acţiunea ca inadmisibilă, făcând aplicarea art. 9 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004.
Arată recurentele că acţiunea formulată de federaţiile sindicale, având ca obiect anularea parţială a OUG nr. 88/2006, de fapt, a rămas fără obiect, întrucât, prin Legea nr. 120/2007, publicată în M.Of., Partea I nr. 299 din 4 aprilie 2007 a fost aprobată OUG nr. 88/2006.
Apreciază astfel, că nemaifiind îndeplinite condiţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea ar fi rămas fără obiect.
Analizând recursul formulat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu s-a fondat, fiind respins pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantele F.S.L.I. şi F.S.I. S.H. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a OUG nr. 88/2006 pentru modificarea şi completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum şi unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal respectiv, anularea art. VI din aceasta, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VI din OUG nr. 88/2006 raportat la prevederile art. 1 alin. (5), art. 108 alin. (3), art. 115 alin. (1) şi (4) din Constituţia României.
Instanţa de contencios administrativ în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată şi în baza art. 9 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, a sesizat prin încheiere motivată Curtea Constituţională şi a suspendat cauza pe fond.
După pronunţarea Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2008, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a repus cauza pe rol şi prin sentinţa recurată a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În acest sens s-au avut în vedere considerentele deciziei Curţii Constituţionale în care s-a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată în cuprinsul cererii de anulare pe calea contenciosului administrativ a aceloraşi prevederi care fac şi obiectul excepţiei. Fiind ridicată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepţia este inadmisibilă.
Curtea constată astfel că prima instanţă s-a pronunţat asupra cererii cu care a fost învestită, iar criticile ce vizează lipsa rolului activ conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., sau rămânerea cauzei fără obiect sunt neîntemeiate.
Acţiunea întemeiată pe art. 1 alin. (7) şi art. 9 din legea contenciosului administrativ a fost formulată anterior aprobării ordonanţei prin lege şi instanţa a făcut aplicarea prevederilor legale invocate pronunţându-se asupra obiectului cererii cu care a fost investită şi cu respectarea întocmai a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia concretă a reclamantului şi prezintă interes practic întrucât fixează limitele judecăţii, judecătorii fiind obligaţi să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii.
Cum în cauză prima instanţă a hotărât asupra cererii cu care a fost investită conform art. 9 din Legea nr. 554/2004, aspectele invocate de reclamanţii-recurenţi direct în recurs privind aprobarea prin Legea nr. 120/2007 a OUG nr. 88/2006, nu sunt de natură a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate în condiţiile art. 3041 C. proc. civ.
În raport de cele reţinute, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat de reclamanţi a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantele F.S.L.I. şi F.S.I. S.H. împotriva sentinţei nr. 1246 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4248/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4254/2008. Contencios → |
|---|
