ICCJ. Decizia nr. 4259/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4259/2008
Dosar nr. 7519/2/200.
Şedinţa de la 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr .750 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului, în contradictoriu cu pârâţii SC H. SA şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin care se solicita anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M07 nr. 0014 emis de cel de al doilea pârât la data de 8 octombrie 1993, cu privire la suprafaţa de 947.921 mp teren.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâta SC H. SA, reţinând că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă fiind obligatorie pentru reclamantă pe motiv că aceasta nu figurează enumerată printre autorităţile publice care nu sunt obligate să efectueze procedura prealabilă conform dispoziţiilor art. 7 alin. (l) din lege.
În al doilea rând, se arată în considerentele hotărârii recurate, nu se va aprecia ca valabil efectuată procedura prealabilă cu înscrisurile depuse la dosar în şedinţa din 10 ianuarie 2008 iar din cuprinsul lor rezultând că reclamanta s-a adresat autorităţii emitente la data de 8 februarie 2008, cu încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), (3) şi (7) din Legea nr. 554/2004, procedura fiind efectuată, deci, cu depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de lege.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică şi nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că în mod greşit instanţa de fond a considerat acţiunea ca inadmisibilă pentru neefectuarea procedurii prealabile.
Arată recurentul că textul art. 7 alin. (5), din Legea nr. 554/2004 nu este limitativ, formularea unei acţiuni fără parcurgerea procedurii prealabile se aplică şi Agenţiei Domeniilor Statului, entitate care exercită în numele statului atributele dreptului de proprietate a statului asupra terenurilor agricole aflate în proprietatea publică sau privată a statului.
Apreciază recurenta că textul alin. (5) al art. 7 se aplică tuturor acelor persoane juridice care exercită în numele statului anumite prerogative ale drepturilor deţinute de către stat cum este cazul şi A.D.S. –ului.
Consideră că nejustificat a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, când aceasta a fost efectuată, iar la dosar au fost depuse atât dovada formulării acesteia, cât şi răspunsul primit.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Reclamanta Agenţia Domeniilor Statului a solicitat la data de 29 octombrie 2007 să se dispună anularea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M07 nr. 0014 emis de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la data de 8 octombrie 1993 în ceea ce priveşte suprafaţa de 947.921 mp „Pepiniera Agrosilvica Bârlad" şi obligarea pârâtului să emită un nou certificat care să nu cuprindă suprafaţa de teren menţionată.
Instanţa de contencios administrativ investită cu soluţionarea cauzei, a pus în discuţia părţilor excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile iar recurenta-reclamantă susţine că dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 îi sunt aplicabile întrucât acţionează în virtutea unui interes public, iar textul nefiind limitativ, poate introduce acţiunea fără parcurgerea acestei proceduri.
Textul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede, pe de o parte anumite excepţii de la regulă caracterului obligatoriu al procedurii prealabile, determinate de calitatea reclamantului, în sensul că în cazul acţiunilor introduse pe prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici nu este obligatorie plângerea prealabilă şi pe de altă parte excepţii determinate de obiectul acţiunii, care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, precum în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) şi la art. 4.
Excepţiile sunt de strictă interpretare, iar în cauză, în mod corect prima instanţă a apreciat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (5) din legea contenciosului administrativ, pe motiv că reclamanta nu figurează între autorităţile publice enumerate de textul de lege, care nu sunt obligate să efectueze procedura prealabilă.
Este obligatorie efectuarea procedurii prealabile în cazul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, astfel că este inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată în temeiul Legii nr. 554/2004, pentru că nu s-a efectuat anterior sesizării instanţei, procedura prevăzută de art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege în sensul de a se solicita autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Nu se consideră îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care ulterior sesizării instanţei cu acţiunea în anulare, petentul a adresat petiţii autorităţii emitente a actului contestat.
Nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia acţiunea este admisibilă dacă petentul s-a adresat autorităţii emitente şi a depus şi răspunsul însă aceste proceduri sunt ulterioare sesizării instanţei de contencios administrativ, întrucât chiar denumirea procedurii indică faptul că trebuie îndeplinite „în prealabil".
Nu există nici o raţiune care să justifice formularea plângerii prealabile în cursul procesului, astfel că sub acest aspect criticile formulate de reclamanta-recurentă sunt neîntemeiate.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 750 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4254/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4267/2008. Contencios → |
|---|
