ICCJ. Decizia nr. 4284/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4284/2008
Dosar nr. 1899/2/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ la data de 13 martie 2007, reclamantul S.P.R.D., în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, la plata primelor de concediu pentru anii 2004-2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că, potrivit OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul priveşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. A mai arătat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, respectiv art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat, aplicarea dispoziţiilor privind acordarea primei de concediu a fost suspendată în anii 2004, 2005 şi 2006, măsura acordării primei de concediu a fost suspendată, afectând doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa acestuia, câtă vreme prevederile legale în temeiul cărora s-a acordat prima de concediu nu au fost abrogate.
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, obligând pârâţii să plătească membrilor S.P.R.D. în raport cu perioadele lucrate efectiv, primele de vacanţă pentru anii 2004-2006, actualizate cu indicele de inflaţie până la plata efectivă.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi pasive a numiţilor M.G., ş.a., şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Călăraşi. A fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, în calitate de funcţionari publici, au dreptul, potrivit art. 37 alin. (1) din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003, la prima de concediu pentru perioada anilor 2004-2006, măsura suspendării neavând decât efectul amânării punerii în aplicare a dispoziţiilor legale menţionate.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale, suspendarea nefiind echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuşi.
Totodată, s-a considerat că la expirarea perioadei de suspendare a aplicării prevederilor legale care reglementează acordarea primei de concediu, obligaţia corelativă dreptului consfinţit devine executorie.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, solicitând modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor D.S., ş.a., şi respingerea cererilor formulate de cei doi reclamanţi ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Recurentul a motivat recursul prin aceea că, potrivit reglementărilor legale menţionate, personalul contractual nu este îndreptăţit să beneficieze de dreptul la prima de concediu.
În dovedirea faptului că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită, prin considerarea celor doi membrii de sindicat ca făcând parte din categoria poliţiştilor s-a invocat tabelul nr. 143866 din 17 octombrie 2007 depus la instanţa de fond (129) din care rezultă că aceştia au fost înscrişi la nr.crt. 13 şi respectiv 27, cu menţiunea „personal contractual".
Cu privire la calitatea de personal contractual a reclamanţilor D.S., ş.a., este invocată şi adeverinţa emisă de Serviciul Management Resurse Umane al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului bucureşti (fila 5, dosar de recurs).
Cei doi reclamanţi nu puteau beneficia de prima de concediu, care nu se acordă personalului contractual, astfel că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să se dispună admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul respingerii acţiunii faţă de D.S., ş.a., pentru lipsa calităţii procesuale active.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 372 din 6 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea faţă de D.S., ş.a.,pentru lipsa calităţii procesuale active a acestora.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4267/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4285/2008. Contencios → |
|---|
