ICCJ. Decizia nr. 4254/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4254/2008
Dosar nr.2130/1/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 februarie 2008, pronunţată în dosarul nr. 11304/1/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de pârâtul Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, prin care solicita lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 1950 din, 17 iulie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, în temeiul art. 2811 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1950 din 17 iulie 2007 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA şi a fost obligat pârâtul să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 19540 mp situat în Bucureşti, în proprietatea exclusivă a reclamantei şi pentru suprafaţa de 4917 mp teren, în coproprietate cu Institutul de Cercetări şi Ingineria Mediului Bucureşti, conform documentaţiei depuse de reclamantă.
Dezbaterea publică nu s-a purtat în legătură cu delimitarea exactă a terenului ci cu calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile pentru care a depus documentaţia la instituţia pârâtă.
Acesta, se arată în considerentele hotărârii recurate, este motivul pentru care instanţa nu a considerat necesar să tranşeze problema identificării terenului pretins, aspectul respectiv nefiind contestat de părţi, ci a stabilit că reclamanta este îndreptăţită la eliberarea certificatului de proprietate pentru terenurile pretinse prin documentaţia depusă la autoritatea pârâtă (mai puţin suprafeţele de teren pentru care a fost emis titlul de proprietate pentru persoane fizice interveniente).
De altfel, mai reţine instanţa de fond, autoritatea publică pârâtă a executat sentinţa cu privire la care pretinde că are nelămuriri, ceea ce dovedeşte, o dată în plus, faptul că nu se impune lămurirea dispozitivului.
Împotriva încheierii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, considerând-o netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererii de recurs, Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat că dispozitivul sentinţei nr. 1950 din 17 iulie 2007 nu poate fi adus la îndeplinire, deoarece terenul pentru care a fost obligat să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate face parte dintr-o suprafaţă mult mai mare de 117.466,41 mp şi nu poate fi individualizat şi delimitat prin raportare la documentaţia depusă la dosarul cauzei, iar instanţa de fond a respins proba cu expertiza tehnică topografică pe care a solicitat-o.
Criticând soluţia pronunţată, recurentul – pârât a arătat că instanţa de fond, interpretând în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, ignorând faptul că emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuie urmată punerea în posesie, care nu poate fi efectuată fără individualizarea şi identificarea terenului.
De asemenea, recurentul-pârât a arătat că soluţia pronunţată este lipsită de temei legal, pentru că dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să rezolve toate cererile părţilor, să aibă un conţinut cât mai complet, să arate în mod concret în ce constă şi care sunt limitele condamnării, pentru a putea fi pus în executare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, în temeiul art. 305 C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ. constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 2811 C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul său să înlăture dispoziţiile potrivnice.
Scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăţi la executare, în doctrina şi jurisprudenţa procesual-civilă fiind consacrat, cu titlu de exemplu, cazul în care obiectul material al obligaţiei stabilite prin dispozitiv este un teren pentru care nu au fost indicate vecinătăţile şi alte elemente de individualizare.
Or, în cauza de faţă, nu poate fi negată existenţa unei dificultăţi în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în condiţiile în care, pe de o parte, se vorbeşte despre un teren în suprafaţă de 19.540 mp, ca teren aflat în proprietate exclusivă şi despre un altul în suprafaţă de 4917 mp, ca teren aflat în coproprietate cu o altă entitate, iar pe de altă parte, ambele loturi se află la aceeaşi adresă poştală, unde în documentaţia depusă la dosar figurează un teren cu suprafaţă mult mai mare, de 117.466,41 mp, fără a fi indicate coordonatele exacte pentru identificarea lor.
Considerentul reţinut de instanţa de fond, în sensul că în litigiul soluţionat prin sentinţa a cărei lămurire se solicită, dezbaterea nu s-a purtat în legătură cu delimitarea exactă a terenului, ci cu calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, este contrar spiritului reglementării contenciosului administrativ prin Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a dedus judecăţii refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept prevăzut de lege în speţă, (art. 20 din Legea nr. 15/1990), ipoteză pentru care art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv, de plină jurisdicţie, care nu se limitează la verificarea dimensiunii formale a legalităţii actului administrativ asimilat, ci presupune dreptul şi în acelaşi timp obligaţia instanţei de contencios administrativ de a dispune măsuri menite să constituie o modalitate adecvată de restabilire a dreptului sau a interesului legitim lezat, pentru ca acesta să nu rămână iluzoriu şi în acelaşi timp să nu aducă atingere dreptului sau intereselor legitime ale altor subiecte de drept.
Individualizarea obiectului dreptului a cărui recunoaştere se solicită se impune cu atât mai mult în cazul dreptului de proprietate, drept real în virtutea căruia titularul exercită în mod direct şi nemijlocit atributele asupra unui bun determinat (jus in re).
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt legate de individualizarea loturilor şi delimitarea lor în raport cu întreaga suprafaţă de teren aflată la adresa poştală indicată în sentinţă necesita efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., administrarea acestei probe nefiind incompatibilă cu procedura reglementată de art. 2811 C. proc. civ.
Urgenţa în rezolvarea cererii, impusă de art. 2811 alin. (2), nu poate prevala asupra imperativului lămuririi depline a tuturor aspectelor privind întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei.
Având în vedere toate considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va casa încheierea atacată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea cererii de lămurire a dispozitivului.
Instanţa de rejudecare urmează să dispună efectuarea unei expertize topografice având ca obiect identificarea şi delimitarea suprafeţelor de teren menţionate în dispozitiv, cu indicarea amplasamentului exact, a dimensiunilor şi a vecinătăţilor acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile împotriva Încheierii din 5 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 11304/1/2005.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4253/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4259/2008. Contencios → |
|---|
