ICCJ. Decizia nr. 4267/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4267/2008
Dosar nr. 2561/2/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1797 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială, declinând competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC S.S.B.S.M. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtele A.F.P. sector 6 Bucureşti şi A.N.F.P., Direcţia de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 iar obiectul cererii de suspendare este un act emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia nr. 670004 din 24 ianuarie 2008 a Administraţiei Finanţelor Publice sector 6 Bucureşti, a cărei valoare totală este de 273.000 lei.
Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată şi o autoritate publică centrală, fără a solicita, însă, obligarea sau suspendarea vreunui act al acestei pârâte este un aspect ce poate fi analizat de instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare, conform art. 17 C. proc. civ., art. 209 alin. (l) lit. b) C. proCod Fiscal neavând incidenţă în speţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, formulând critici pe care nu le-a încadrat în drept.
Recurenta susţine că hotărârea recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor care reglementează competenţa de soluţionare a cererii de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi cu ignorarea dispoziţiilor art. 209 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal Arată că este mare Contribuabil şi contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei nr. 670004/2008 urmează a fi soluţionată de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, indiferent de suma contestată, astfel că din perspectiva dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi atrasă tot competenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs potrivit art. 305 C. proc. civ., intimata A.N.F.P. a depus Decizia nr. 383 din 20 noiembrie 2008 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă formulată de recurentă.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, care pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi sub toate aspectele în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii în contencios administrativ formulate de recurenta-reclamantă SC S.S.B.S.M. SRL Bucureşti vizează suspendarea Deciziei nr. 670004 din 24 ianuarie 2008 emisă de intimata-pârâtă A.F.P. sect. 6 iar cauza este reprezentată de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în condiţiile în care la data demarării procedurii judiciare, 26 aprilie 2008, contestaţia administrativă formulată de societatea comercială nu era soluţionată.
Prima instanţă a dezlegat corect excepţia de necompetenţă materială, interpretând adecvat prevederile cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi înlăturând ca nepertinente dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Astfel, necontestat, debitul fiscal reţinut în sarcina contribuabilului SC S.S.B.S.M. SRL Bucureşti are valoarea totală de 273.303 lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 5000.000 lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel…".
Rezultă din textul citat că legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenţei în primă instanţă în materia contenciosului administrativ: criteriul rangului autorităţii emitente şi criteriul valoric.
În litigiul fiscal de faţă se aplică criteriul valoric, în raport de suma reţinută ca fiind datorată în actul administrativ fiscal a cărui suspendare se solicită: 273.303 lei, care atrage competenţa tribunalului administrativ-fiscal, iar nu a curţii de apel.
Dacă s-ar primi interpretarea recurentei referitoare la aplicarea prioritară a criteriului rangului autorităţii emitente (invocat în perspectiva soluţionării contestaţiei administrative de către A.N.A.F., care este autoritate centrală) s-ar ajunge la concluzia că criteriul valoric nu s-ar aplica practic niciodată, ceea ce nu este de conceput, intenţia legiuitorului fiind limpede în sensul indicat.
Cât priveşte dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. b) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât, cum bine s-a arătat în sentinţa atacată, reglementarea priveşte competenţa de soluţionare a contestaţiilor administrative, căi administrative de atac, iar nu a acţiunii judiciare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.S.B.S.M. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr.1797 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4259/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4284/2008. Contencios → |
|---|
