ICCJ. Decizia nr. 4260/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4260/2008
Dosar nr. 8173/2/2007
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 787 din 12 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, obligându-i pe aceştia din urmă la plata către reclamantă a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2004-15 aprilie 2005, precum şi a drepturilor băneşti reprezentând sporul de fidelitate de până la 20% aferent perioadei 1 ianuarie 2005-15 aprilie 2005 pe anul 2005, actualizate în raport cu rata inflaţiei, până la data plăţii efective.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că exerciţiul drepturilor solicitate a fost suspendat pentru anul 2005, în ce priveşte sporul de fidelitate, respectiv pentru anii 2004-2006, în ce priveşte prima de vacanţă, însă măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale suspendate şi, cum aceasta a încetat, drepturile respective au devenit în prezent actuale, cuvenindu-se reclamantei în temeiul art. 6 şi art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală exclusiv cu privire la aspectul acordării drepturilor băneşti reprezentând sporul de fidelitate, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, arătând, în esenţă, că aplicarea prevederilor legale referitoare la sporul de fidelitate a fost suspendată pe anul 2005, astfel încât obligarea instituţiei recurente la plata acestor drepturi s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale actelor normative care au dispus suspendarea.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Într-adevăr exerciţiul dreptului la sporul de fidelitate, prevăzut în favoarea intimatei-reclamante de art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, a fost suspendat pentru anul 2005, prin dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Această măsură nu poate avea, însă, ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispoziţiilor legale suspendate şi că, odată încetată această măsură, dreptul respectiv a devenit actual.
Nu se poate considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada respectivă echivalează cu inexistenţa sa în cadrul aceleiaşi perioade, întrucât s-ar încălca principiul constituţional ce garantează realizarea drepturilor acordate.
Dacă s-ar considera că dreptul respectiv nu a existat în perioada pentru care exerciţiul său a fost suspendat, s-ar ajunge la situaţia, inadmisibilă, potrivit căreia un drept prevăzut de lege să poată fi lipsit de conţinut, printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul şi litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendinţe de reglementare a unor situaţii juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei nr. 787 din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4258/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4350/2008. Contencios → |
|---|
