ICCJ. Decizia nr. 4261/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4261/2008
Dosar nr. 1008/32/2007
Şedinţa publică din21 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 6 din 14 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantaD.D.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin care solicita anularea ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 1424din 2 iulie 2007 privind eliberarea sa din funcţia de inspector şcolar general al Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ, precum şi a ordinului având acelaşi emitent, prin care s-a dispus a i se acorda, în urma evaluării activităţii manageriale, calificativul „nesatisfacător" şi repunerea sa pe funcţia avută, cu plata drepturilor salariale cuvenite.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins excepţia invocată de pârât, de inadmisibilitate a cererii de constatare a nulităţii absolute a clauzei prevăzute în art. IX din contractul de management încheiat la data de 20 ianuarie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
In urma concursului organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, reclamanta a fost numită, prin ordinul nr. 3064din 11 ianuarie 2006 emis de ministrul educaţiei şi cercetării, în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ.
La data de 20 ianuarie 2006, între Ministerul Educaţiei şi Cercetării, reprezentat prin ministrul M.H., şi reclamantă, în calitate de inspector şcolar general, a fost încheiat contractul de management educaţional.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată de 4 ani, începând cu data emiterii ordinului de numire în funcţie (art. III), încetarea putând avea loc în modalităţile prevăzute la art. IX; la pct. 3 este prevăzută eliberarea din funcţie a managerului educaţional de către ministru, în cazul în care în urma evaluării anuale managerul educaţional a obţinut calificativul "nesatisfacător", conform fişei de evaluare obiectivă. Posibilitatea ca ministrul educaţiei şi cercetării să evalueze activitatea managerului educaţional anual sau ori de câte ori este sesizat de existenţa unor disfuncţii în activitatea inspectoratului şcolar este reglementată în contract în art. V (pct. 4) referitor la drepturile şi obligaţiile ministrului.
În temeiul acestei din urmă prevederi din contractul de management educaţional, în perioada 4-6 iunie 2007, a fost realizată evaluarea conducerii Inspectoratului Şcolar al Judeţului Neamţ de către o comisie din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, evaluarea vizând activitatea managerială desfăşurată în anul şcolar 2006/2007, în conformitate cu fişele de evaluare anexă la Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007. Rezultatele evaluării au fost consemnate în raportul înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. 33556 din 12 iunie 2007, prin care s-au constatat, pe lângă aspecte pozitive, numeroase deficienţe în plan managerial, organizatoric, conceptual, acţional, relaţional şi evaluativ.
La data de 4 iunie 2007 a fost declanşată, totodată, procedura de evaluare prevăzută de Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 emis de ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului (nepublicat), care reglementează evaluarea inspectorilor şcolari generali/inspectorilor şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi a directorilor de la casele corpului didactic. La această dată, reclamanta a completat fişa cadru de (auto)evaluare, punctajul stabilit în urma autoevaluării fiind de 93 de puncte. Pe aceeaşi fişă este consemnat şi punctajul stabilit de comisia de evaluare, ai cărei membri desemnaţi sunt aceiaşi care au întocmit raportul nr. 33556 din 12 iunie 2007, respectiv 56 puncte.
Având în vedere această evaluare, în temeiul art. 31 şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, a prevederilor Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007, precum şi a dispoziţiilor art. 9 alin. 3 din contractul de management educaţional, ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului a dispus, prin ordinul nr. 1424 din 2 iulie 2007, eliberarea reclamantei din funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ.
Împotriva acestui ordin reclamanta a formulat contestaţie administrativă, care a fost respinsă, răspunsul fiindu-i comunicat cu adresa nr. 17016 din 2 iulie 2007.
Instanţa aconstatat că ordinul de eliberare din funcţie a avut ca temei şi dispoziţii contractuale, respectiv art. IX pct. 3 din contractul de management educaţional încheiat între reclamantă şi ministrul educaţiei şi cercetării, dispoziţii al căror efect direct a fost tocmai măsura contestată de reclamantă. De aceea, reclamanta a şi contestat (pe cale incidentală) prevederile clauzei contractuale menţionate.
Din acest motiv, a fost reţinută excepţia invocată de pârât, a inadmisibilităţii celei din urmă cereri a reclamantei, valabilitatea clauzelor cuprinse în contract, vizând aspecte legate de încheierea lui, putând fi verificată de instanţa de contencios administrativ, în cauză nefiind aplicabile nici dispoziţiile din Codul muncii invocate de reclamantă, nici dispoziţiile de drept comun care ar atrage competenţa judecătoriei ca instanţă cu plenitudine de jurisdicţie.
Deşi admisibilă, cererea reclamantei, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute în art. IX pct. 3 din contractul de management, a fost considerată nefondată, nefiind invocat şi dovedit niciunul dintre motivele care pot determina nulitatea absolută a unui contract şi neputându-se reţine că, prin clauza contestată, s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 5 C. civ. sau cele ale art. 6 din C.E.D.O.
În privinţa modului în care s-a realizat evaluarea activităţii manageriale desfăşurate de către reclamantă, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale şi contractuale aplicabile, declanşarea procedurii de evaluare făcându-se în temeiul art. V.4 din contractul de management educaţional, în urma sesizării ministrului cu privire la existenţa disfuncţionalităţilor în activitatea Inspectoratului Şcolar al Judeţului Neamţ.
Din actele depuse de pârât la dosar, instanţa de fond a reţinut că procedura de evaluare în sine a urmat întocmai etapele şi formele prevăzute de Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007, în sens contrar nefiind făcută nicio dovadă; reclamanta a invocat generic posibilitatea instanţei de a cenzura legalitatea constituirii comisiei de evaluare şi a celei de soluţionare a contestaţiei şi a modului de întocmire a raportului de evaluare care a stat la baza calificativului, dar nu a argumentat de ce aceste aspecte s-ar fi aflat sub semnul nelegalităţii. Singurul argument a constat în arătarea faptului că nu i s-au comunicat fişa de evaluare şi criteriile care au stat la baza acesteia; or, fişa de evaluare face parte integrantă din Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007, constituind una dintre anexele ordinului.
Nu a fost reţinută nici apărarea reclamantei potrivit căreia modificarea metodologiei de evaluare a fost făcută în mod tendenţios, pentru a se putea dispune eliberarea din funcţie a anumitor echipe manageriale, prin aceea că s-a suprimat din conţinutul procedurii opinia avizată a consiliului de administraţie, o astfel de apărare constituind, ea însăşi, o afirmaţie tendenţioasă, cu nimic argumentată şi probată. Metodologia de evaluare anterioară, invocată de reclamantă, aprobată prin Ordinul nr. 5396 din 17 octombrie 2006, s-a aplicat pentru activitatea managerială desfăşurată în anul şcolar 2005-2006, având astfel un câmp limitat de aplicare în timp, în lipsa unei dispoziţii care să-i prelungească aplicabilitatea, singura soluţie fiind aceea de adoptare a unei noi metodologii, fapt concretizat în Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007.
Totodată, s-a constatat că, într-adevăr, analiza fişei de autoevaluare se făcea mai întâi de către consiliul de administraţie care propunea un calificativ ce era transmis Ministerului Educaţiei şi Cercetării, însă această metodologie era prevăzută pentru inspectorii şcolari generali adjuncţi şi pentru directorii caselor corpului didactic. De asemenea, potrivit art. 143 alin. (4) teza a IlI-a din Legea nr. 84/1995, republicată, inspectorul şcolar general este preşedintele de drept al consiliului deadministraţie, astfel că obiectivitatea analizării fişei de autoevaluare şi a raportului explicativ ale inspectorului şcolar general, ca şi a propunerii calificativului, ar fi serios pusă sub semnul îndoielii.
Cu privire la celelalte susţineri ale reclamantei, s-a reţinut că nu au fost dovedite, cu toate că, prin încheierea din 22 octombrie 2007, i s-a pus în vedere să depună la dosar raportul curţii de conturi, fişele de evaluare ale inspectorilor şcolari pe anii 2005-2007 şi dovada cu privire la inspecţia şcolară realizată la şcolile cu rezultate slabe.
Pe de altă parte, implicarea Bursei Romane de Mărfuri în condiţii dezavantajoase pentru Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, după cum rezultă din raportul întocmit şi înscrisurile anexate, denotă conducerea defectuoasă a activităţii specifice, nejustificată în condiţiile în care Inspectoratul Şcolar Judeţean are persoane angajate care, prin fişa postului, au responsabilităţi legate de achiziţii.
Situaţia este similară în ceea ce priveşte organizarea activităţilor Inspectoratului Şcolar Judeţean, a relaţiilor cu comunitatea locală, în condiţiile în care nu au fost dovedite împrejurări de fapt care să infirme constatările comisiei de evaluare. Cât priveşte asigurarea resurselor umane necesare, faptul că la 3 ianuarie 2007 postul de inspector general adjunct responsabil era vacant nu afectează obligaţia de îndeplinire a atribuţiilor referitoare la managementul resurselor umane.
Aşadar, instanţa de fond a concluzionat că reclamanta nu a făcut nici un fel de dovezi în sprijinul propriilor susţineri, astfel că cele constatate de comisia de control nu pot fi înlăturate. Accesul la justiţie, deşi garantat, nu o dispensează pe reclamantă de obligaţia dea-şi dovedi afirmaţiile, obligaţie care îi revine potrivit art. 129 alin. (1) teza ultimăC. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o nelegalăpentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct.9C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarelecritici.
- Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007 nu este în vigoare, pentru că nu a fost publicat în Monitorul Oficial potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000, astfel că toateactele administrative cu caracter individual emise în bazalui (inclusiv raportul de evaluare şi ordinul de eliberare din funcţie) sunt lovitede o nulitate absolută radicală, în sensul de inexistenţă.
- Actul administrativ de autoritate produce efecte numai pentru viitor, neputândretroactiva, situaţie în care, până la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 1223/2007, în ipoteza în care ar fi fost publicat, rămân aplicabile regulile, criteriile şi procedurile de evaluare stabilite anterior în condiţiile legii; nepublicarea anexei 4 a ordinului atrage, totodată, nulitatea actelor întocmite de comisia de evaluare.
- Din prevederile art. 12 şi art. 13 ale Legii nr. 554/2004 rezultă că în materia contenciosului administrativ sarcina probei revine autorităţii emitente aactului atacat, care areobligaţia de a dovedi legalitatea şi temeinicia actului administrativ emis. Având în vedere şi dispoziţiile art. 175C. proc. civ., reclamantului nu i se poate imputa că nu a făcut dovada nelegalităţii sau netemeiniciei actului administrativ, în speţă, a caracterului abuzivşi arbitrar al procedurii de evaluare şi de acordare a calificativului, o astfel de soluţie fiind nelegală şi inechitabilă.
- Deşi acordarea calificativului este un atribut al evaluatorului, instanţa poate verifica dacă stabilirea lui nu are caracter abuziv. În acest sens, recurenta-reclamantăa enumerat principalele etape ale evaluării sale şi a arătat că întregul proces de evaluare a fost caracterizat de multiple nereguli: efectuarea evaluării înainte de perioada programată pentru evaluarea inspectorilor generali, pe baza unei metodologii modificate cu doar câteva zile înainte; stabilirea unor punctaje care nu au fost analizate de Consiliul de administraţie, a cărui obiectivitate a fost pusă la îndoială de instanţa de fond; completarea fişei de evaluare cu punctajul acordat în absenţa persoanelor evaluate şi necomunicarea fişei către acestea; eliberarea din funcţie începând cu data de 2 iulie 2007 (în perioada examenului de bacalaureat), printr-un ordin comunicat abia a doua zi; ingerinţafactorului politic, toate acestea, în condiţiile în care în concluziile Raportului privind rezultatelecontrolului efectuat la data de 11 mai 2007 echipei manageriale i se adusese o singură critică, referitoare la clarificareacadrului legalal derulării achiziţiilor publice de către unităţileşcolarecu personalitate juridică prin Bursa Română deMărfuri, Terminalul Neamţ, procedură care se conformează prevederilor art. 3 alin. (3) din HG nr. 925/2006, emisă în aplicareaOUG nr. 34/2006.
Recurenta-reclamantă a mai arătat că volumul mare al înscrisurilor depuse de pârât la dosar este de natură să releve, indirect, nivelul adecvat al activităţii salemanageriale şi nicidecumdisfuncţiile reţinute în raportul de evaluare.
Reproşând instanţeide fondlipsa de rolactiv impus de art. 129 alin. (5)C. proc. civ. şi încălcareaart. 287 din Codul muncii cu privire la sarcina probei, recurenta- reclamantă a mai arătat, pe de o parte, că nu s-a observat că raportul de evaluare şi o parte a înscrisuriloranexate de pârât privesc activităţi desfăşurate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ anterior numirii sale în funcţie şi că întregul raport de evaluare abundă în generalităţi şi, pe de altă parte, că au fost ignorate probele pe care le-a depus la dosar cu privire specială asupra derulării achiziţiilor publice.
În concluzie, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de fond a limitat aplicarea dispoziţiilor imperative menţionate mai sus doar la una dintre părţi, nesocotind prioritatea acordată de lege angajatului eliberat din funcţie, în ceea ce priveştesarcina probei, şi transformându-se într-un apărător indirect al pârâtului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârâta solicitat respingerea recursuluica nefondat, arătând, în esenţă, următoarele:
- cererea de anulare a Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1223/2007 a fost formulată, pentru primaoară, în recurs, fiind adăugat un nou capăt de cerere faţă de cele cu care a fost investită instanţa de fond;
- funcţia de inspector şcolar general presupune îndeplinirea cumulativă a unor criterii printre care şi competenţa managerială, a cărei verificare constituie o prerogativă a ministrului educaţiei;
- componenţa comisiei de evaluare a fost stabilită prin ordinul de serviciu nr. 32891 din 1 iunie 2007, semnat de Secretarul de StatÎnvăţământ Preuniversitar şi Secretarul general al ministerului;
- cadrul legal al litigiului este dat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi de Codul de procedură civilă, iar nu de Codul muncii;
- nu există o obligaţie de analizare a punctajelor de evaluare de către Consiliul de administraţie;
- procedura de evaluare s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223/2007 şi în virtutea punctului 4 din Capitolul V al Contractului de management educaţional;
- controalele anterioare nu au avut ca obiectiv evaluarea activităţii manageriale a inspectoratului şcolar general, ci o tematică anume.
La termenul din 10 octombrie 2008, recurenta- reclamantă, prin avocat, a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 1223 din 31 mai 2007 privind evaluarea inspectorilor şcolari generali/inspectorilor şcolari generali adjuncţi din inspectoratele şcolare şi a directorilor de la casele corpului didactic, dar înŞedinţa publică din 21 noiembrie 2008 a precizat că îşi retrage excepţia de nelegalitate.
Prin Notele scrise depuse la dosar cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, recurenta-reclamantăa solicitat, în principal, casarea sentinţei cu trimitereacauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât curtea de apel nu s-a pronunţatasupraexcepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluişi asupra cererii de introducere în cauză a inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ pentru capătul de cerere privinddrepturile salariale, motiv de ordine publică invocat în condiţiile art. 108 coroborat cu art. 306 alin. (2)C. proc. civ.
De asemenea, a reluat şi detaliat argumentele invocate în motivarea cererii de recurs, arătând că unele dintre ele atrag casarea, iar altele modificarea sentinţei, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (3) teza finală, se impune casareahotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., ţinând seamaşi de apărările cuprinse în întâmpinarea intimatului-pârât, Înalta Curteconstată că recursul nu este fondat, pentruconsiderentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ Ordinul nr. 1424 din 2 iulie 2007 prin care Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a eliberat-o din funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar al Judeţului Neamţ, dispunând revenirea sa la catedra rezervată conform art. 101 alin (2) din Legeanr. 128/1997.
Ordinul a fost emisîn temeiul prevederilor Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluinr. 1223 din 31 mai 2007, privind evaluarea inspectorilor şcolari/inspectorilor şcolari generali adjuncţi din inspectorateleşcolare şi adirectorilor caselor corpului didactic şi a avut la bază Raportul de evaluare înregistrat cu numărul 33556/2007, conform căruia pentru activitatea managerială desfăşurată în anul şcolar 2006-2007, recurenta – reclamantăa primit un punctaj de 56 de puncte, corespunzător calificativului „nesatisfăcător". Au fost avute în vedereşi dispoziţiile art. 9 alin. (3) din contractul de management educaţional, potrivit cărora contractul încetează prin eliberarea din funcţie a managerului educaţional de către ministru, în cazulîn care în urma evaluării anuale managerul educaţional a obţinut calificativul „nesatisfăcător", conform fişei de evaluare obiectivă.
Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 a fost emis în executareaart. 52 din Legeanr. 128/1997, conform căruia:
„(1) Evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare şi de control se face anual, conform fişei de evaluare elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2)Fişa de evaluare, corelată cu fişa individuală a postului, se notează prin punctaj de la 1 la 100.
(3) Procedura de evaluare se declanşează prin autoevaluare, consemnată în fişa individuală a postului.
(4) Pentru personalul didactic de predare, fişa de evaluare, vizată, după caz, de către şeful de catedră sau de către responsabilul comisiei metodice şi de către directorul unităţii şcolare, este analizată în consiliul de administraţie, care, în prezenţa persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.
(5)În fişa de evaluare se punctează şi activităţile realizate în afara fişei individuale a postului în domeniul învăţământului, precum şi alte activităţi solicitate de conducerea unităţii sau de organele ierarhic superioare.
(6)Fişa de evaluare constituie un document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru promovare şi accesul la programele de perfecţionare".
Art. 10din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede, într-adevăr, că în vederea intrării lor în vigoare, ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, partea I, iar Ordinul nr. 1223 din 31 mai 2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Publicarea actelor normative în Monitorul Oficial are scopul de a aduce conţinutul lor la cunoştinţa publicului, potenţial destinatar, şi marchează momentul intrării lor în vigoare, dar sancţiunea inexistenţei, invocată de recurenta-reclamantă, nu operează decât în cazul decretelor Preşedintelui României [art. 100 alin. (1) dinConstituţie] şi în cel al hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului [art. 108 alin. (3) Constituţie].
În altă ordine de idei, recurenta- reclamantă nu se poate plânge de inaccesibilitatea sau imprevizibilitatea normelor de evaluare a activităţii manageriale ori de aplicarea lor retroactivă, pentru că, pe de o parte, simpla confruntare a conţinutului art. 52 din Legea nr. 128/1995 cu textul Ordinului în discuţie conduce la concluzia că Ordinul a preluat etapele de evaluare prevăzute în lege, iar pe de altă parte, tranşele de punctaj şi calificativele corespunzătoare sunt identice cu cele prevăzute în Ordinul nr. 5396 din 17 octombrie 2006, pe baza căruia s-a efectuat evaluareaîn anul şcolar precedent.
În fine, Înalta Curte constată că nepublicarea Ordinului nr. 1223/2007 în Monitorul Oficial nu poate atrage, prin ea însăşi sancţiunea radicală a nulităţii raportului deevaluare şi a ordinului de eliberare din funcţie, pentru că, aşa cum temeinic şi amplu motivat a reţinut şi prima instanţă, evaluarea s-a făcut şi în baza clauzelor cuprinse în contractul de management educaţional, act juridic bilateral semnat şi de recurenta-reclamantă.
Aceasta a formulat o acţiune în contencios administrativ subiectiv, în care anularea unui act administrativ nu poate interveni numai ca urmare a decelării unei cauze de nelegalitate obiectivă, ci estecondiţionată de existenţa unei vătămări.
Or, în cazul unui raport de drept public, administrativ, cum este cel dedus judecăţii, se impune asigurareapreeminenţei interesului public, prin respectarea unui just echilibru între conţinutul dreptului subiectiv ori al interesului legitim privat căruia i s-ar fi putut aduce atingere şi interesul public pe care autoritateaemitentă are obligaţia să îl ocrotească.
Prevederile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în mod univoc, în sensul unei răsturnări a sarcinii probei conform susţinerilorrecurentei-reclamante.
În temeiul art. 13 alin. (1)din Legea nr. 554/2004, atunci când reclamantul este chiar destinatarul actului atacat, instanţa„poatecere" (fără a fi obligată să ceară) autorităţii al cărei act este atacat să comunice de urgenţă acel act, împreunăcu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
Legiuitorul a instituit această măsură din considerente ce ţin de celeritatea procesului şi de buna administrare a actului justiţiei, în scopul de a protejaparticularul în litigiul cu administraţia publică.
Reclamantul nu este însă exonerat de a face dovada cauzelor de nulitate şi a vătămării pe care o invocă, deoarece actul administrativ se bucură, până la dovada contrară, de o prezumţie de legalitate, de veridicitate şi de autenticitate care constituie fundamentul forţei lui executorii.
Materia contenciosului administrativ este reglementată în principal de Legea nr. 554/2004, care, potrivit art. 28, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor juridice administrative. Prin urmare, nu poate fi reţinută incidenţa în speţă a prevederilor art. 287C.muncii.
Încheierea contractului de management educaţional între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretuluişi inspectorii şcolari generali nu modificănatura juridică a litigiului, întrucât contractul de management este un actsubsecvent, unul dintre efectele juridice civile aleordinului de numire în funcţie, care are natura juridică neechivocă a unui act administrativ, de autoritate.
Recurenta-reclamantă a invocatşi încălcarea de către instanţa de fond a rolului activ reglementat în art. 129C. proc. civ., cu referire expresă la prevederile alin. (5),care impune instanţei să stăruie pentru aflareaadevărului, darnici această critică nu poate fi reţinută, având în vedere probatoriul bogat administrat şi analizat cu ocazia judecăţii în fond.
Disfuncţiile constatate în activitatea managerială au fost amplu şi detaliat descrise în raportul întocmit de comisia de evaluare, raport care a avut la bazăun volummare de înscrisuri supuse verificărilorde specialitate.
Instanţa de fond a făcut o analiză aprofundată atuturor susţinerilor părţilor, prin prisma probelor administrate, concluzionând în mod fundamentat că reclamanta nu şi-ademonstrat susţinerile, cu alte cuvinte,că nu a răsturnat prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care beneficiază ordinul de revocare din funcţie.
De aceea, nu poate fi acceptată nici critica privind ignorarea, de către instanţa de fond, a probelor administrate de reclamantă.
Împrejurările de fapt expuse în motivarea recursuluinu suntde natură să formeze o convingere în sensul că ar fi existato alterare nejustificată a rezultatului final al evaluării, alterare pe care instanţa de fond nu ar fi sancţionat-o.
Evaluarea activităţii implică şi o accentuatăcomponentă subiectivă, dar în măsura în care nu pot fi identificate cauze de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că autoritateaemitentă a încălcat limitele marjei de apreciereîn exercitarea puterii ei discreţionare, instanţa de contencios administrativ nu poate să cenzureze modul de evaluare şi de acordare a calificativelor sau să stabilească ea însăşi un nou punctaj, deoarece o astfel de măsură ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţieipublice.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 21 noiembrie2008, recurenta-reclamantă a invocat un nou motiv de nelegalitate a sentinţei, pe care l-a considerat de ordine publică, potrivit art. 306 alin. (2)C. proc. civ., arătând că instanţa de fond nu s-ar fi pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului- pârât şi asupra cererii de introducere în cauză a InspectoratuluiŞcolar Judeţean Neamţ în ceea ce priveşte cererea de acordare a drepturilorsalariale aferente funcţiei de inspector general.
Această critică nu poate fi însă reţinută, pentru că excepţia respectivă a fost invocată de intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, singurul care ar fi avut interes să critice hotărârea în sensul menţionat în măsura în care ar fisuferit o vătămare.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curteva respinge recursul ca nefondat, menţinând sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică, potrivit art. 312 alin. (1)C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantaD.D.L. împotriva sentinţei nr. 6 din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4257/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4264/2008. Contencios → |
|---|
