ICCJ. Decizia nr. 4283/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4283/2008
Dosar nr. 3446/2/200.
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 ianuarie 2006, Institutul Academic de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii „Tehnoeconomia Europeană" a chemat în judecată Guvernul României, Secretariatul General al Guvernului solicitând obligarea acestuia să-i elibereze documentul oficial, respectiv acordul pentru folosirea în continuare a denumirii societăţii (a cuvintelor „Institutul" şi „Academic"), conform dispoziţiilor OUG nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că deşi s-a adresat pârâtului în termenul legal şi a depus înscrisuri doveditoare în sprijinul cererii, nu a primit nici un răspuns până la data introducerii acţiunii.
A precizat că în opinia sa a intervenit acordul tacit care îi creează posibilitatea de utilizare, în continuare a denumirii, inclusiv a celor două cuvinte „Institut şi „Academic".
Prin sentinţa civilă nr. 1305 din 23 aprilie 2008, pronunţată în fond după casarea cu trimitere a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că această soluţie se impune întrucât potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, este interzisă înscrierea unei firme care conţine, printre alte cuvinte şi cuvântul „academic".
Prin urmare, pârâtul nu poate să-şi dea acordul în sensul cerut de reclamant şi cu atât mai puţin, acesta nu poate solicita să se constate că a intervenit aprobarea tacită a cererii înregistrate la 17 decembrie 2005.
O concluzie în acelaşi sens s-a desprins în privinţa cererii reclamantului pentru folosirea cuvântului „Institut".
Referitor la această solicitare, instanţa a motivat că există un refuz exprimat de pârât în mod expres, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 10 din OG nr. 27/2002, a doua cerere cu acelaşi obiect era clasată.
Având în vedere că între timp nu s-au schimbat temeiurile cererii şi nici legislaţia în materie, în sens pozitiv pentru reclamant, nu se poate reţine că a intervenit aprobarea tacită pentru cererea sa din 17 decembrie 2005.
În sfârşit, curtea de apel a reţinut că prevederile OUG nr. 27/2003 nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă, deoarece acordul solicitat nu poate fi încadrat în noţiunea de autorizaţie, definită de art. 3 din acest act normativ şi oricum, reclamantul îşi poate desfăşura activitatea curentă chiar fără utilizarea în denumirea sa a celor două cuvinte.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, a cărei denumire actuală este „Centrul Internaţional pentru Învăţământ Superior – Tehnoeconomia Europeană".
Recurentul a susţinut că această hotărâre este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de fond a ignorat actele depuse în dosar, care atestă calitatea sa de instituţie particulară de învăţământ superior, autorizată să desfăşoare o asemenea activitate prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Că, textul art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificată prin OG nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, se referă la înscrierea unei firme noi şi nicidecum la o interdicţie pentru o firmă existentă.
Discriminator este şi faptul că alte societăţi comerciale au obţinut acordul din partea autorităţilor publice competente, deşi nu desfăşoară, în principal, o activitate de învăţământ superior şi de cercetare ştiinţifică.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din certificatul constatator nr. 6586 din 12 ianuarie 2005 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că Societatea comercială „Institutul Academic de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii Tehnoeconomia Europeană" SRL este înregistrată la acest oficiu din data de 28 august 1991, având ca obiect de activitate atât învăţământul superior, cât şi alte activităţi, respectiv intermedieri în comerţul cu produse diverse, comerţul cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, transportul cu taxiuri, editarea cărţilor, restaurante, tipărirea ziarelor, reproducerea înregistrărilor audio, video ş.a. (filele nr.6-8 ale dosarului nr.142812/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).
Cu cererea înregistrată la data 4 iunie 2004, reclamantul a solicitat Secretariatului General al Guvernului în temeiul Legii nr. 183/2004, acordul scris pentru utilizarea actualei denumiri a societăţii.
Prin adresa nr. 15B/973 din 23 iulie 2004, această autoritate a administraţiei publice centrale i-a comunicat refuzul de eliberare a acordului său în vederea folosirii în continuare a termenilor „Institut" şi „Academic" în denumirea societăţii, întrucât aceasta nu desfăşoară activitate în domeniul cercetării ştiinţifice sau al dezvoltării tehnologice, în cadrul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare sau alte activităţi cu caracter academic,care să justifice utilizarea celor doi termeni.
Totodată, s-a precizat că denumirea actuală a societăţii este de natură să sugereze sau să imprime acesteia, caracterul de instituţie publică, ori de interes public (fila nr.20 a aceluiaşi dosar).
Nemulţumit de răspunsul primit, reclamantul s-a adresat Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, cu o acţiune pentru obligarea pârâtului să-i elibereze un document oficial privind acordul scris pentru folosirea denumirii conform prevederilor legale în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 1680 din 8 septembrie 2004, pronunţată de instanţa sesizată şi rămasă irevocabilă, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (filele nr.21-24).
La data de 17 decembrie 2005, reclamantul a formulat în acelaşi scop o nouă cerere, în vederea eliberării de către pârâte a acordului pentru folosirea denumirii în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 17/2005.
Ori, potrivit art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petiţionar ori de la o autoritate sau instituţie publică greşit sesizată, cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează, la numărul iniţial făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns.
Este deci, evident că cea de a doua cerere a reclamantului, având un conţinut identic cu cererea din 4 iunie 2004, soluţionată negativ, s-a clasat în baza dispoziţiilor din textul legal precitat.
Soluţia curţii de apel trebuie însă, menţinută şi pentru considerentul că prin dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificată prin OG nr. 72/2004, aprobată prin Legea nr. 519/2004, se interzice înscrierea unei firme care conţine cuvintele „ştiinţific", „academie","academic", „universitate", „universitar", „şcoală", „şcolar" sau derivatele acestora.
În legătură cu textul legal mai sus enunţat, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005 a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de o altă societate comercială apreciind că, cuvintele sau sintagmele cuprinse în ordonanţa guvernamentală pot crea confuzie cu denumirea unei instituţii publice ori de interes public şi că, printr-o normă imperativă, legiuitorul poate da prioritate interesului public.
Cu acelaşi prilej s-a considerat că termenul de „Academie" este rezervat, în general, instituţiilor de consacrare ştiinţifică şi culturală. El nu poate fi legat decât de o activitate cultural – ştiinţifică de înalt nivel, de cercetare sau de instruire.
Stabilind aşadar, că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept subiectiv legitim prin refuzul pârâtului de a-şi da acordul cerut şi respingând acţiunea ca neîntemeiată, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
În consecinţă, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Centrul Internaţional pentru Învăţământ Superior, Tehnoeconomia Europeană împotriva sentinţei civile nr. 1305 din 23 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4265/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4293/2008. Contencios → |
|---|
