ICCJ. Decizia nr. 4264/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4264/2008
Dosar nr. 1076/44/200.
Şedinţa publică din 21 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 152 din 27 noiembrie 2007, rejudecând cauza, după casare, urmare pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a deciziei nr. 2262 din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. 97 SRL Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română şi Autoritatea Rutieră Română, A.R.R. Galaţi, dispunând anularea măsurii luate de prima pârâtă prin adresa nr. 15794 din 16 mai 2006 şi comunicată reclamantei sub nr. 1395 din 26 mai 2006 de către cea de-a doua pârâtă şi constatând că reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea vizei anuale de funcţionare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, ţinând seama de Decizia de casare, instanţa de fond a verificat conţinutul actelor administrative atacate, poziţia reclamantei şi calitatea procesuală a celor două pârâte, reţinând următoarele:
Reclamanta a precizat că înţelege să se judece cu ambele pârâte, cu A.R.R. care a refuzat avizarea autogării Dunărea prin actul său nr. l1210 din 11 aprilie 2006 şi cu A.R.R., Agenţia Galaţi care, pe lângă faptul că a comunicat refuzul autorităţii naţionale, a stabilit în sarcina reclamantei şi alte obligaţii, respectiv de reziliere a unor contracte şi de predare a licenţei de transport.
Soluţionarea pe fond a pricinii pune în discuţie natura juridică a celor două acte administrative, emise de cele două autorităţi pârâte, atât adresa A.R.R. cât şi comunicarea agenţiei teritoriale fiind două acte juridice complementare dar distincte.
Astfel, se arată în considerentele hotărârii recurate, prin adresa A.R.R. Bucureşti este făcut cunoscut doar pârâtei Agenţia A.R.R. Galaţi împrejurarea că nu s-a avizat funcţionarea autogării în municipiul Galaţi, aceasta din urmă, prin adresa nr. l395 din 26 mai 2006, comunicându-i reclamantei refuzul autorităţii naţionale şi, în plus, dispunând ca reclamanta să rezilieze contractele cu operatorii de transport şi să predea licenţa de execuţie pentru activităţi conexe; aceste dispoziţiuni sunt complementare refuzului autorizării autogării, dispuse din iniţiativa agenţiei locale.
Or, reţine instanţa de fond, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, atât prima cât şi cea de a doua adresă au caracterul de acte administrative emise de autorităţi publice având ca obiect prestarea unor servicii publice de transport. In această accepţiune este limpede că şi actul emis de către Agenţia A.R.R. Galaţi are tot caracterul juridic al unui act administrativ emis de o autoritate competentă în exercitarea controlului prestării unor servicii publice.
In aceste condiţii, concluzionează instanţa de fond, au calitate procesuală ambele pârâte, care au emis acte administrative ce se complinesc unul pe celălalt.
Cu privire la chestiunile de fond, instanţa de judecată a reţinut că, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a făcut aprecieri referitoare la acest aspect, vor fi menţinute dezlegările date prin soluţia pronunţată în primul ciclu procesual, potrivit cărora, în esenţă, în mod netemeinic nu a fost avizată desfăşurarea activităţii reclamantei, având în vedere că, aşa cum rezultă din notele de constatare, aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. l987/2005.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, considerând-o netemeinică şi nelegală, invocând art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., ca motive de casare sau modificare, respectiv „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut", şi „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Susţine recurenta că în mod eronat instanţa de fond reţine în sentinţa recurată că, prin soluţia dată în primul ciclu procesual au fost deja dezlegate chestiunile de fond privitoare la anularea măsurilor dispuse, respectiv a măsurilor de retragere şi depunere a licenţei de autogară.
Astfel, nu s-a stabilit că actul nr. 15794 din 16 aprilie 2006 emis de A.R.R. a produs vreo vătămare intimatei reclamante, act care este temeinic şi legal susţinere ce are în vedere faptul că în speţa dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite condiţiile avizării prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din O.M.T.C.T nr. 1987/2005.
Se arată că urmare monitorizării dispuse de conducerea instituţiei s-a constatat că autogara nu este utilizată nici de operatorii de transport şi nici de călători întrucât nu îndeplineşte condiţiile de siguranţă şi confort prevăzute de OUG nr. 109/2005.
Apreciază recurenta că instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât reclamanta a solicitat să se dispună anularea măsurii cuprinse în adresa nr. 15794/2006 emisă de A.R.R. şi comunicată de agenţia A.R.R. Galaţi sub nr. 1395/2006 iar instanţa a hotărât că reclamanta îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea vizei anuale de funcţionare.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL Galaţi a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că deşi prima instanţă în primul ciclu procesual, nu s-a pronunţat asupra adresei nr. 15794/2006 emisă de A.R.R. Bucureşti, măsura aplicată reclamantei a fost analizată comparativ cu dispoziţiile din adresa nr. 1395/2006 emisă de Agenţia A.R.R. Galaţi, care dispune ca reclamanta să rezilieze contractele cu operatorii de transport şi să predea licenţa de execuţie.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs intimata recurentă apreciază că este nefondat, motivat de faptul ca prin anularea actelor administrative emise, ca o consecinţă, s-au analizat toate cerinţele legale pentru obţinerea vizei anuale de funcţionare a autogării, considerent pentru care instanţa a constatat îndeplinite criteriile impuse de lege - pronunţându-se şi sub acest aspect.
Analizând recursul formulat, prin prisma criticilor invocate în raport cu dispoziţiile legale aplica bile, Înalta Curtea îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta intimata SC A. SRL Galaţi a fost autorizată să desfăşoare activităţi conexe transportului intern la data de 1 aprilie 2003 conform prevederilor OG nr. 44/1997, privind transporturile interne şi O.M.T.C.T. nr. 1842/2001, fiind emisă licenţa seria CA nr. 000198, Autogara de către M.L.P.T.L., A.R.R., Agenţia Galaţi, în spaţiul din zona Stadionului Dunărea Galaţi, spaţiu deţinut conform contractului de închiriere nr. 11338/2004 încheiat cu Serviciul Public „Administraţia Domeniului Public" Galaţi.
Prin Adresa nr. 1395 din 26 mai 2006 Agenţia A.R.R. Galaţi comunică reclamantei că Autoritatea Rutieră Română prin adresa nr. 15794 din 16 mai 2006 nu a avizat autogara Dunărea, SC A. SRL Galaţi, arătând totodată că reclamanta are obligaţia de a rezilia contractele încheiate în acest sens cu operatorii de transport începând cu 1 iunie 2006 şi să predea licenţa de execuţie seria CA nr. 198/2003 pentru activităţi conexe transportului rutier.
Prima instanţă prin sentinţa civilă nr. 125/F din 26 octombrie 2006 a analizat cererea reclamantei prin prisma măsurilor dispuse, prin adresele nr. 1395/2006 şi nr. 13794/2006 emise de A.R.R., reţinând că în mod netemeinic pârâta nu a avizat autogara, motivând că din notele de constatare depuse la dosar rezultă că reclamanta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Norme.
Prin concluziile scrise cât şi cele orale reclamanta a precizat că înţelege să solicite anularea măsurii administrative prin care s-a refuzat avizarea funcţionării autogării.
Măsurile a căror anulare a solicitat reclamanta motivând că a fost vătămată în drepturile sale, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ sunt comunicate acesteia prin cele două adrese emise de instituţiile chemate în judecată.
Din acest motiv prima instanţa a considerat necesar să constate că reclamanta a îndeplinit condiţiile pentru obţinerea vizei anuale de funcţionare şi prin urmare să anuleze dispoziţia transmisă reclamantei de pârâte prin cele două adrese menţionate.
Astfel, pentru anularea măsurilor luate de pârâtă, au fost analizate de instanţă cerinţele legale pentru obţinerea vizei anuale de funcţionare a autogării, constatând ca fiind îndeplinite criteriile impuse de lege.
Pentru aceste motive se constată că nu sunt întrunite prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., instanţa pronunţându-se în raport cu obiectul cererii cu care a fost investită.
Prin Decizia nr. 2262 din 27 aprilie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis ca întemeiată excepţia invocată de intimata reclamantă SC A. SRL Galaţi cât şi motivul de recurs cu care a fost investită, referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a Agenţiei A.R.R. Galaţi, reţinând că reclamanta a înţeles să cheme în judecată Autoritatea Rutieră Română care are competenţa de a soluţiona cererea de avizare conform art. 122 şi art. 124 alin. (1) lit. d) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1987/2005 dat în executarea OUG nr. 109/2005 şi instanţa de fond a pronunţat hotărârea numai în contradictoriu cu Agenţia A.R.R. Galaţi.
Prin adresa nr. 15794 Autoritatea Rutieră Română, iar nu agenţia teritorială a dispus neavizarea autogării, prin adresa nr. 1395/2006 Agenţia A.R.R. Galaţi doar comunicând reclamantei acestei măsuri.
Este adevărat că prima instanţă prin sentinţa civilă nr. 152 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţine incidenţa art. 315 C. proc. civ. privind dezlegarea dată problemelor ce au vizat fondul cauzei prin recursul formulat de Autoritatea Rutieră Română A.R.R., însă se constată din actele dosarului că reclamanta întruneşte condiţiile pentru obţinerea vizei de funcţionare anuală, astfel că retragerea licenţei pentru activităţi (autogara) nu este în conformitate cu prevederile art. 48 din OUG nr. 109/2005 coroborate cu prevederile art. 131 lit. a) şi c) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005, fiind îndeplinite condiţiile cerute la art. 122 lit. a)-g) din Norme.
Astfel, faţă de monitorizarea invocată de recurentă, intimata-reclamantă s-a prevalat de notele de constatare încheiate de către A.R.R. Agenţia Galaţi, respectiv nr. 867 din 27 martie 2006, nr. 1008 din 7 aprilie 2006 şi nr. 1236 din 11 mai 2006 în care sunt făcute menţiunile privind respectarea condiţiilor necesare în vederea avizării autogăriiconform prevederilor art. 122 lit. a)-g) din O.M.T.C.T. nr. 1987/2005.
Este real că în nota de constatare nr. 1236 din 11 mai 2006 sunt trecute o serie de observaţii privind nerespectarea prevederilor OUG nr. 109/2005 art. 3 alin. (1) alin. (6) şi în baza acesteia A.R.R. în nota nr. 15794 din 16 mai 2006 a comunicat către Agenţia A.R.R. Galaţi că nu avizează autogara Armindeni 97 SRL, însă se observă că recurenta precizează că din notă menţionată ar rezulta că în această notă de constatare nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 122 lit. a)-g) din Norme cu toate că sunt făcute observaţii numai la pct. 4 privind existenţa persoanelor.
Potrivit art. 122 lit. a)-g) din Normele aprobate prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 condiţiile de avizare a unei autogări sunt:
- casa de bilete şi abonamente;
- minim 2 peroane pentru autobuzele, respectiv minim 4 peroane pentru microbuzele care pleacă/sosesc (din cursă);
- grup sanitar propriu cu minim 2 cabine;
- sala de aşteptare pentru publicul călător cu cel puţin 25 locuri pe scaune şi o suprafaţă echivalentă de minim 1 mp. pentru fiecare loc pe scaun;
- spaţiu pentru depozitarea bagajelor publicului călător cu un volum minim de 30 m.c..
- peron mişcare şi informaţii;
- afişaj pentru informarea publicului călător.
În raport de constatările făcute de Agenţia A.R.R. Galaţi coroborate cu celelalte probe inclusiv planşele fotografice în mod corect prima instanţă a constatat ca fiind nejustificat refuzul A.R.R. privind avizarea autogării şi a dispus anularea măsurilor luate de autoritatea pârâtă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva sentinţei nr. 152 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4261/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4265/2008. Contencios → |
|---|
