ICCJ. Decizia nr. 4251/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4251/2008
Dosar nr. 6189/1/2008
Şedinţa publică din 20 noiembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de C.G.D., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., structura centrală, prin care a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, că în ipoteza în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la structura specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii în cauză ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător acestui parchet, s-ar eluda dispoziţiile legale referitoare la promovarea prin concurs în funcţii superioare de execuţie.
Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că O.U.G nr. 43/2002 privind P.N.A., cu modificările şi completările ulterioare nu prevede înlăturarea obligaţiei de participare la concursul susţinut pentru obţinerea gradului profesional, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Un alt motiv de respingere a cererii magistratului consemnat în hotărârea atacată, este acela potrivit căruia numirea în cadrul D.N.A. nu poate fi echivalentă cu promovarea în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, condiţiile prevăzute de lege pentru cele două situaţii fiind diferite.
Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a mai reţinut că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A. procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, ceea ce înseamnă că numirea, spre deosebire de promovarea în funcţii de execuţie, are caracter temporar.
A mai considerat că nici salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A. nu este întrutotul asemănătoare salarizării procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar salarizarea nu conduce la dobândirea gradului profesional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.G.D., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii recurate şi obligarea intimatului să-i recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că Hotărârea nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii potrivit căreia dreptul procurorilor de a funcţiona la structura specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de a îndeplini atribuţiile specifice acestei structuri şi de a fi remuneraţi cu salariile prevăzute pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , fără a li se recunoaşte şi gradul corespunzător acestui parchet, este contrară prevederilor legale în vigoare.
A mai arătat că a fost numit în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., structura centrală, de către Procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având statutul şi remuneraţia procurorilor de la acest parchet.
A invocat practica judiciară în materie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a susţinut că recursul este nefondat, arătând că nu trebuie să se confunde numirea procurorilor la D.N.A. cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promovare care, potrivit dispoziţiilor legale nu poate avea loc decât prin concurs.
A mai arătat că atâta vreme cât legiuitorul a reglementat că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetul de unde provin şi nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet.
A considerat că salarizarea procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu le poate conferi şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În finalul întâmpinării intimatul a apreciat că întrucât hotărârile judecătoreşti invocate ca jurisprudenţă de către recurent nu au fost pronunţate într-un recurs în interesul legii, nu au caracter obligatoriu în cauza de faţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor intimatului şi ţinând cont de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
La data de 5 decembrie 2006, prin Ordinul nr. 332 al Procurorului şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., recurentul a fost numit în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., structura centrală.
Potrivit OUG nr. 43/2002, P.N.A., în prezent D.N.A. reprezintă o structură specializată, cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel încât procurorii care îşi desfăşoară activitatea în interiorul acestei structuri, dobândesc gradul profesional corespunzător unităţii de parchet din care fac parte, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, procedură derogatorie de la cea de drept comun, (statuată de art. 43 din Legea nr. 303/2004) şi care implică o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice.
În această situaţie, numirea la D.N.A. a procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiilor pe care au fost numiţi are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, chiar definiţia, riguroasă, pe care a formulat-o intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii noţiunii de grad profesional ca fiind dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor (Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007), relevă împrejurarea că una din modalităţile de dobândire a gradului profesional de către procurori este numirea acestora pe un post şi îndeplinirea atribuţiilor specifice postului, corespunzătoare nivelului parchetului respectiv.
Nici argumentaţia intimatului potrivit căreia dacă la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorii revin la parchetele de unde provin, potrivit art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 şi nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înseamnă că nu pot avea gradul profesional corespunzător acestui parchet, nu poate fi reţinută.
Revenirea procurorilor la parchetele de unde provin nu are sensul unei echivalenţe între această noţiune şi imposibilitatea procurorilor de a dobândi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dimpotrivă, revenirea procurorilor la parchetele de unde provin poate avea loc, fără ca dreptul la gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă dobândit prin numire, să se stingă. Este de ordinul evidenţei că, procurorii D.N.A. cărora li s-a recunoscut gradul profesional dobândit prin numire, pot să rămână şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dacă nevoile acestui parchet impun, neexistând o interdicţie legală în acest sens.
Înalta Curte apreciază că şi argumentul salarizării procurorilor de la D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă nu conferă, prin el însuşi, gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa supremă, totuşi este de natură a fi reţinut.
Salarizarea procurorilor specializaţi ai D.N.A. având un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de le Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, relevă similitudinea, sub aspectul complexităţii şi volumului, a atribuţiilor şi competenţelor celor două categorii de procurori, corespunzătoare gradului parchetului instanţei supreme, astfel încât a nu recunoaşte acelaşi grad profesional pentru toţi, înseamnă a încălca principiul egalităţii de tratament juridic.
În sfârşit, Înalta Curte observă că nu pot fi ignorate nici jurisprudenţa C.E.D.O. (cauza Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007, potrivit căreia deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă) şi nici practica judiciară quasi-unanimă a instanţei supreme în materie, care a decis în sensul recunoaşterii recurenţilor a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În raport cu cele prezentate, Înalta Curte va admite recursul, va anula hotărârea nr. 591 din 19 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce-l priveşte pe recurent şi va obliga intimatul să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G.D. împotriva Hotărârii nr. 591 din 19 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l priveşte pe recurent. Obligă intimatul să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4240/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4252/2008. Contencios → |
|---|
