ICCJ. Decizia nr. 434/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 434/2008
Dosar nr. 30941/325/2006
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 22 decembrie 2006, reclamantul G.A. a chemat în judecată C.L. Timişoara solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 219 m.p. înscris în C.F. Timişoara, dobândit prin efectul uzucapiunii.
În motivarea cererii reclamantul a susţinut că terenul în discuţie a fost trecut în proprietatea Statului, ca efect al Decretului de expropriere 692/1988 pentru cauză de utilitate publică. Cum scopul pentru care a fost expropriat nu s-a realizat a folosit cu bună credinţă acest teren.
La termenul din 6 iunie 2007 G.A. a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate a HG nr. 1016/2005 anexa 1 poziţia 3222 prin care s-a dispus trecerea în proprietatea publică a Statului a suprafeţei de 219 m.p.
Învestită cu soluţionarea acestei excepţii Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 242 din 3 octombrie 2007 a admis-o reţinând că HG nr. 1016/2005 a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 213/1998, bunul în litigiu nefiind de uz sau interes public. Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, lipsei procedurii administrative prealabile şi a inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Primarul Municipiului Timişoara şi Guvernul României.
În esenţă ambii recurenţi au susţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantului care nefiind titular al dreptului de proprietate asupra terenului nu poate pretinde că prin HG nr. 1016/2005 i s-ar fi produs o vătămare. Dimpotrivă s-a susţinut legalitatea şi temeinicia acestei hotărâri, adoptate în conformitate cu dispoziţiile art. 108 din Constituţie şi art. 21 din Legea nr. 213/1998, având în vedere că acest teren a fost inclus în domeniul public al Municipiului Timişoara fiind declarat de interes public prin H.C.L. Timişoara nr. 145 din 18 mai 2004.
Recursurile sunt fondate.
Reclamantul G.A. a susţinut nelegalitatea HG nr. 1016/2005 invocând dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 în sensul că terenul în discuţie şi-a pierdut caracterul de utilitate publică pentru care a fost trecut în proprietatea statului, întrucât a trecut mai mult de 1 an de când lucrările de interes public trebuiau începute.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ admiţând excepţia de nelegalitate s-a raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 213/1998, apreciind că terenul nu foloseşte interesului public şi nici prin natura sa nu este de uz sau interes public.
Soluţia astfel pronunţată este vădit nelegală şi netemeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalităţii unui act administrativ presupune cenzurarea acestuia în raport cu dispoziţiile legale ce au stat la baza emiterii lui.
Or, în cauză, HG nr. 1016/2005 nu numai că s-a emis în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale şi ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă fiind adoptată de executiv pe baza proiectului iniţiat de M.A.I., autorităţii administrative publice centrale cu atribuţii în domeniu, dar mai ales cu respectarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, pe baza Hotărârii C.L.M. Timişoara nr. 145/2004 prin care terenul a fost declarat de interes public local şi inclus în domeniul public al municipiului Timişoara.
Susţinând excepţia reclamantul a invocat dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, nerelevante cauzei fiind vorba de o expropriere făcută în 1988 precum şi vătămarea produsă de HG nr. 1016/2005, deşi nu a dovedit nici dreptul şi nici interesul legitim care să-i justifice acţiunea.
De altfel este evident că actul administrativ unilateral a cărui nelegalitate s-a invocat nu este incident în privinţa fondului litigiului obiectul acestuia vizând tocmai recunoaşterea dreptului de proprietate.
În raport de aceste considerente urmează a se reţine ca fiind întemeiate recursurile declarate de Primarul Municipiului Timişoara şi Guvernul României şi în raport de dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., a se casa sentinţa Curţii de Apel Timişoara şi pe fond, a se respinge excepţia de nelegalitate a HG nr. 1016/2005 ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.L.T. şi de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 242 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi respinge excepţia de nelegalitate a HG nr. 1016/2005 invocată de reclamant.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 427/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 438/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
