ICCJ. Decizia nr. 4434/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4434/2008
Dosar nr. 6440/2/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13 septembrie 2007, reclamanţii A.G., ş.a., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., respectiv Inspectoratul General al Poliţiei Române, obligarea la plata echivalentului bănesc a normei de hrană pentru perioada septembrie 2004-decembrie 2006, actualizat în raport de rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 reglementează dreptul poliţiştilor la alocaţii pentru hrană, iar potrivit Anexei nr. 1 la HG nr. 65/2003 norma de hrană denumită Norma nr. 12 B se acordă poliţiştilor din unităţile şi subunităţile de poliţie din structura Inspectoratului General al Politiei Române.
Prin sentinţa civilă nr. 325 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând obligarea pârâţilor la plata coeficientului normei de hrană pentru perioada septembrie 2004-decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflaţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt îndrituiţi la acordarea normei de hrană potrivit prevederilor Anexei nr. 1 la HG nr. 65/2003, în înţelesul cărora apartenenţa la unităţile sau subunităţile de poliţie din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române constituie o situaţie specială care justifică acordarea normei de hrană.
Totodată prima instanţă a mai reţinut că Ordinul MAI nr. 440/2003 are o valoare inferioară HG nr. 65/2003 şi, în consecinţă, prin acest ordin nu se puteau reglementa condiţii noi pentru acordarea normei de hrană ci doar procedura de acordare, astfel încât dreptul la norma de hrană nu poate fi anulat şi nici nu poate fi condiţionat de existenţa unui ordin de zi pe unitate sau de dispoziţia zilnică a şefului unităţii.
În ce priveşte calitatea persoanelor obligate la alocarea normei de hrană prima instanţă a apreciat că I.G.P.R. ar fi trebuit să acorde norma de hrană reclamanţilor dar, în acelaşi timp, M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite şi ar fi trebuit să asigure fonduri pentru executarea obligaţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.I.R.A. criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, reiterând excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Astfel, a precizat recurentul, atribuţiile de alocare a intimaţilor-reclamanţi la drepturile pretinse revin, potrivit normelor legale, şefului I.G.P.R. sau D.G.P.M.B.
Pe fondul cauzei, recurentul opinează că acţiunea este întemeiată, întrucât în raport cu prevederile Anexei nr. 1 la HG nr. 65/2003 şi art. 11 din Legea nr. 218/2002, reclamanţii pot să beneficieze de drepturile pretinse numai în condiţiile în care în perioada 2004-2006 au fost încadraţi în vreuna din unităţile sau subunităţile din structura I.G.P.R., astfel încât aceştia ar fi trebuit să facă dovada că Institutul de Criminalistică, în care îşi desfăşoară activitatea, este o unitate sau subunitate din structura organizatorică a Inspectoratului.
Recursul este tardiv declarat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că pârâtului M.I.R.A., i-a fost comunicată hotărârea recurată la data de 29 mai 2008 şi că aceasta a declarat recurs la data de 17 iunie 2008.
Cum, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de lege, rezultă că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus indicate şi să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 325 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4373/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4447/2008. Contencios → |
|---|
