ICCJ. Decizia nr. 4452/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4452/2008
Dosar nr. 135/33/2008
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21766 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1944 s-a refugiat împreună cu familia din motive etnice, din localitatea Pustuţa în localitatea Cămăraşu.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare, invocând, pe cale de excepţie, tardivitatea introducerii acţiunii, pe fondul cauzei, solicitând respingerea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 307/2008 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia invocată, instanţa respingând în consecinţă cererea formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei la data de 25 iulie 2007, iar acţiunea a fost promovată la data de 21 ianuarie 2008, cu depăşirea termenului prevăzut de Legea nr. 189/2000, astfel încât, în cauză intervine sancţiunea decăderii, în raport cu prevederile art. 101-103 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs G.M., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie; şi nelegalitate, susţinând, în esenţă, că în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul aplicabil este de 6 luni, termen ce începe să curgă de la data comunicării actului atacat.
Apreciază recurenta că termenul de contestare a hotărârii emise de pârâtă s-a împlinit la data de 25 ianuarie 2008, acţiunea introductivă fiind promovată la 21 ianuarie 2008, data poştei, astfel încât în mod greşit prima instanţă a admis excepţia invocată şi a respins în consecinţă acţiunea formulată.
Mai mult, arată recurenta, cu toate că a solicitat primei instanţe ca actele de procedură să îi fie comunicate la domiciliul ales, citarea s-a realizat la o altă adresă la care, în prezent, nu mai locuieşte.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârilor referitoare la drepturile prevăzute de acest act normativ persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Din actele de la dosarul cauzei, se constată că hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei la data de 25 iulie 2007, acţiunea introductivă fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 21 ianuarie 2008, aşadar cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Susţinerea recurentei-reclamante în sensul aplicării termenului de 6 luni instituit prin art. 11 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reţinută, întrucât OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este un act normativ cu caracter special, care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materie, respectiv Legea nr. 554/2004, astfel încât termenul aplicabil în speţa dedusă judecăţii este cel de 30 de zile stabilit de art. 7 alin. (4) din norma specială.
Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de lege, rezultă că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ.
În atare condiţii, în mod corect prima instanţă, constatând că acţiunea nu a fost promovată cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, a dat eficienţă dispoziţiilor sancţionatorii prevăzute de art. 103 C. proc. civ.
În ce priveşte motivul de recurs relativ la necitarea la domiciliul alea indicat prin cererea de chemare în judecată, Curtea reţine că în conformitate cu prevederea art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Se constată că prin acţiunea introductivă reclamanta s-a mărginit la a indica adresa la care solicită a se realiza citarea, fără a face însă vreo menţiune relativă la persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, situaţie în care citarea, potrivit art. 93 teza finală C. proc. civ., se realizează la domiciliul părţii.
Pe de altă parte, neregularitatea citării constituie o nulitate relativă ce poate fi invocată doar de partea căreia i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură nelegal.
Or, în susţinerea acestei critici recurenta nu a invocat existenta vreunei vătămări, arătând numai faptul că, în prezent, nu mai locuieşte la adresa la care s-a realizat citarea în fond.
Cum prima instanţă a soluţionat în mod corect speţa dedusă judecăţii, iar reclamantei nu i s-a pricinuit vreo vătămare în înţelesul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază nefondată critica invocată de recurentă sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinţei civile nr. 307/2008 din 11 martie 2008 ai Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4447/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4453/2008. Contencios → |
|---|
