ICCJ. Decizia nr. 4454/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4454/2008
Dosar nr. 971/36/200.
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6362 din 30 aprilie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată pârâta i-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada faptului că a fost supus schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului de la Craiova, fiind născut după strămutarea din anul 1940.
A susţinut reclamantul că părinţii săi au suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate urmare a schimbului de populaţie ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria.
Prin sentinţa civilă nr. 530/CA din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a constatat în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit probatoriul administrat reclamantul s-a născut la data de 22 aprilie 1944 în localitatea Lunca, Judeţul Tulcea, în perioada de refugiu a părinţilor săi care au făcut obiectul schimbului de populaţia în septembrie 1940, în urma Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova.
A reţinut prima instanţă că reclamantul s-a născut ulterior date la care părinţii săi au fost nevoiţi să se: refugieze din localitate de domiciliu şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, fiind astfel îndrituit la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând, pe de o parte, că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria întrucât schimbul de populaţie a avut loc în anul 1940, iar pe de altă parte, că între România şi Bulgaria nu a avut loc niciun schimb de populaţie în anul 1944, anul naşterii reclamantului, pentru ca acesta să susţină că a fost strămutat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă.
Se constată că probatoriul administrat, în speţă înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimatul-reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 530/CA din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comerciala, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4453/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4545/2008. Contencios → |
|---|
