ICCJ. Decizia nr. 4548/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4548/2008
Dosar nr.3831/98/200.
Şedinţa publică din 5 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa anularea hotărârii nr. 200 din 8 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 şi emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a depus dosarul cu actele doveditoare o dată cu cererea nr. 26159 din 13 noiembrie 2007, prin care a solicitat stabilirea calităţii de persecutat etnic, însă Comisia i-a respins cererea pe motiv că nu a fost dovedită strămutarea din altă localitate decât cea de domiciliu în sensul cerinţelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1358 din 6 mai 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.E., a anulat hotărârea nr. 200 din 8 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea 189/2000 pe perioada 21 februarie 1942-6 martie 1945, începând cu 1 decembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice suferite de părinţi se răsfrâng şi asupra copiilor acestora născuţi în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data naşterii acestora, în speţă 21 februarie 1942-până la 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispoziţiile legale menţionate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind şi cazul copiilor născuţi în refugiu, care au suportat condiţiile grele de viaţă ce au decurs din situaţia de refugiaţi a părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este de necontestat şi rezultă din dovezile administrate (copia extras eliberată de Arhivele Statului şi certificate de stare civilă) că bunicul reclamantei, însoţit de alţi cinci membri ai familiei, a fost evacuat din oraşul Turtucaia, că reclamanta s-a născut la data de 21 februarie 1942 în Localitatea Mircea Vodă (în prezent Mun. Călăraşi) după schimbul obligatoriu de populaţie dintre supuşii români de origine etnică bulgară din judeţele Tulcea si Constanta şi supuşii de origine etnică română din jud. Durostor şi Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România şi Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.
Fiind născută după schimbul obligatoriu de populaţie, reclamanta a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, şi, în consecinţă, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1358 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4546/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4556/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
