ICCJ. Decizia nr. 4519/2008. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4519/2008

Dosar nr.594/33/200.

Şedinţa publică din 4 decembrie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta T.M. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii nr. 22811 din 21 februarie 2008 eliberată pe pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 476 din 6 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 22811 din 21 februarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 15 ianuarie 1944-15 noiembrie 2008 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 martie 2008.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că probele existente la dosar atestă împrejurarea că familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Turda Cătun Hărcana judeţul Cluj în localitatea Feleud Aiud judeţul Alba în cursul lunii august 1944, reîntoarcerea în localitatea de domiciliu având loc în cursul lunii noiembrie 1944.

A mai reţinut şi faptul că conţinutul lucrării „Podul de sânge – jertfe la porţile Turzii 1944" aflat la dosar demonstrează un transfer masiv al populaţiei româneşti din localităţile apropiate celei în care s-a născut reclamanta şi, întoarcerea acesteia din refugiu după terminarea războiului şi retrocedarea teritoriului românesc patriei-mamă.

Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.

Recurenta a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a greşit perioada acordării drepturilor, atât în cuprinsul sentinţei cât şi în dispozitiv.

Astfel perioada legală de acordare a drepturilor fiind 6 septembrie 1940-6 martie 1945 în mod greşit instanţa a acordat drepturile prevăzute de lege reclamantului, pe intervalul 15 noiembrie 1945 sau până la 15 noiembrie 2008.

Recurenta a mai susţinut că în ce priveşte proba cu martori administrată în cauză, aceasta nu este concludentă, deoarece deşi declaraţiile sunt notariale aceste dovezi precare, pot face dovada până la înscrierea în fals, însă numai sub aspectele care intră în puterea de verificare a notarului, acesta neavând puterea să ateste veridicitatea celor declarate.

Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, a fost supravieţuitoare a trenului morţii, este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Turda Cătun Hărcana judeţul Cluj în localitatea Feleud Aiud judeţul Alba, în cursul lunii august 1944.

Reclamanta T.M. născută la data de 29 februarie 1940 în localitatea Turda judeţul Cluj, în intervalul prevăzut de lege, fiind strămutată din localitatea de domiciliu a suportat alături de ceilalţi membrii ai familiei sale consecinţele nefavorabile ce au decurs din situaţia de refugiat.

După cum se poate observa, condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice şi determinată să-şi schimbe domiciliul, legea nefăcând nici o distincţie între naţionalitatea celor persecutaţi sau între localităţile unde a avut loc refugiul.

Rezultă aşadar că probele depuse la dosar atestă pe deplin, statutul de refugiat al reclamantei.

Cât priveşte însă intervalul pentru care reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de lege, urmează a se constata că în mod greşit instanţa de fond i-a recunoscut acesteia drepturile corespunzătoare pe intervalul 15 ianuarie 1944-15 noiembrie 2008, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a refugiat în cursul lunii august 1944 şi s-a reîntors în localitatea de domiciliu în cursul lunii noiembrie 1944. Aşa fiind se va modifica în parte hotărârea instanţei de fond în sensul stabilirii calităţii de refugiat a reclamantei pe perioada 15 august 1944-15 noiembrie 1944, menţinându-se celelalte dispoziţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 476 din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că stabileşte calitatea de refugiat a reclamantei corespunzător perioadei 15 august 1944-15 noiembrie 1944.

 Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4519/2008. Contencios