ICCJ. Decizia nr. 4520/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4520/2008
Dosar nr. 421/35/200.
Şedinţa publică din 4 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F. SRL Satu Mare a chemat în judecată D.G.F.P. Satu Mare, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Deciziei nr. 78042 din 5 decembrie 2007, precum şi a actelor ce au stat la baza emiterii ei, constatând ca stinse toate obligaţiile datorate de reclamantă la bugetul de stat, stabilite conform convenţiei nr. 138 din 24 iunie 2003, dispunând restituirea întregii garanţii constituite în acest sens la Trezoreria Operativă a municipiului Satu Mare cu O.P. nr. 621 din 19 iunie 2007.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Convenţia nr. 138 din 24 iunie 2003 încheiată de SC F. SRL şi D.G.F.P. Satu Mare s-a convenit eşalonarea plăţii datoriilor la bugetul de stat conform graficului anexat acţiunii, toate sumele stabilite şi datorate conform graficului fiind achitate cu respectarea strictă a scadenţelor.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 89/CA/2008-PI din 26 mai 2008 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în cauză nu se pune problema raţiunii constituirii unui fond de garanţie şi nici a sancţiunii rezoluţiunii unilaterale a convenţiei în cazul neconstituirii fondului de garanţie, ci problema care se pune este aceea a valabilităţii unei convenţii.
Referitor la sumele stabilite prin Convenţie şi achitate, reprezentând obligaţii datorate de reclamantă bugetului de stat, s-a reţinut că acestea sunt stinse, nereprezentând vreun motiv de anulare a convenţiei nr. 138 din 24 iunie 2003.
Cât priveşte restituirea garanţiei, s-a reţinut că aceasta nu poate fi restituită ci urmează să fie executată în contul obligaţiilor restante datorate de reclamantă.
Împotriva sentinţei nr. 89/CA/2008-P.I din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal reclamanta SC F. SRL Satu Mare, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii reclamantei şi a anulării deciziei nr. 78042 din 5 decembrie 2007 precum şi a actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii, cu consecinţa constatării ca stinse a tuturor obligaţiilor datorate de societatea recurentă la bugetul de stat şi stabilite conform convenţiei nr. 138 din 24 iunie 2003 şi a dispunerii restituirii întregii garanţii constituite în acest sens la Trezoreria Operativă a Municipiului Satu-Mare cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2008.
A învederat recurenta reclamantă, prin motivele de recurs, că prin Convenţia nr. 138 din 24 iunie 2003 încheiată de SC F. SRL Satu-Mare şi D.G.F.P. Satu-Mare părţile au convenit eşalonarea plăţii datoriilor în sumă de 2.829.935.880 lei vechi la bugetul de stat, cu scutirea de plată a dobânzilor de 5.135.383.969 lei vechi şi 63.001.130 lei vechi penalităţi, cu condiţia respectării termenelor de plată a sumelor datorate şi stabilite în graficul anexă, având ultima rată în data de 13 iunie 2008 şi a constituirii în termen de 60 de zile de la data încheierii convenţiei a unei garanţii de 319.540.246 lei vechi. Toate obligaţiile stabilite şi datorate conform graficului au fost achitate de societate, cu respectarea strictă a scadenţelor, cu excepţia constituirii în termen a fondului de garanţie.
Prima instanţă, deşi a reţinut corect că toate obligaţiile au fost achitate de societate conform graficului stabilit, fără temei a apreciat că în mod corect organul administrativ-fiscal, prin procesul verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007, D.G.F.P., A.F.P. Satu Mare a dispus în mod unilateral anularea Convenţiei nr. 138 din 24 iunie 2003, întrucât societatea nu ar fi constituit în termen fondul de garanţie.
Hotărârea primei instanţe a fost apreciată ca nelegală, prin prisma următoarelor critici: -condiţiile de valabilitate, natura juridica şi efectele juridice produse de actul încheiat de cele două părţi, sunt subsumate nu numai dispoziţiilor speciale prevăzute de OUG 40/2002, cu modificări şi completări, ci şi dispoziţiilor art. 969 C. civ. iar prima instanţă ignoră ce decurge din acest text de lege, - caracterul sinalagmatic, bilateral al „acestui act, cu consecinţele de rigoare: obligativitatea acordului ambelor părţi la modificare, desfiinţare înainte de ajungerea la termen etc.; - în lipsa unei prevederi exprese, greşit s-a apreciat de instanţa de fond că termenul de 60 de zile pentru constituirea garanţiei specificată in convenţie, ar fi o condiţie cumulativă esenţială a convenţiei, ce ar atrage desfiinţarea unilaterală a acesteia; -neîndeplinirea obligaţiei societăţii cocontractante de a constitui fondul de garanţie, în termen de 60 de zile de la data încheierii Convenţiei, putea fi invocată de partea interesată drept cauză de anularea convenţiei, cu toate consecinţele de rigoare. Problema la care nu a răspuns corect instanţa de fond, este dacă acest motiv de anularea convenţiei, chiar unilaterală, poate opera oricând pe durata întinderii obligaţiilor, sau această cauză de anulare este limitată in timp.
În opinia recurentei reclamante, o astfel de cauză de anulare poate fi invocată înăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani, termen care a început să curgă de la expirarea celor 60 de zile prevăzut în convenţie pentru constituirea fondului de garanţie, respectiv 23 august 2003. Raportat la data invocării de către intimată a nerespectării acestui termen, - după 4 ani, respectiv la data întocmirii procesului verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007, o astfel de cauză de nulitate a convenţiei respective nu mai putea opera termenul de prescripţie fiind de mult împlinit. În acest sens trebuie interpretată, s-a arătat, şi dispoziţia din art. 25 din OUG nr. 40/ 2002 cu modificări potrivit căreia „Nerespectarea termenelor de plată şi a condiţiilor în care s-au acordat înlesnirile la plată atrage anularea acestora". Instanţa de fond a interpretat eronat aceste dispoziţii şi în mod greşit nu a dat curs cererii reclamantei, perfect întemeiată, pentru considerentele de mai sus.
Recursul este fondat şi va fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei atacate sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, a anulării deciziei nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu-Mare precum şi a procesului verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeaşi autoritate şi a dispunerii restituirii către reclamantă a garanţiei depuse cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2007, pentru considerentele ce urmează.
Este de necontestat, în cauză, că în condiţiile prevăzute de OUG nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, între reclamanta SC F. SRL Satu - Mare, prin reprezentanţii legali, şi D.G.F.P. Satu - Mare s-a încheiat la data de 24 iunie 2003, convenţia înregistrată sub nr. 138/ 2003, prin care, urmare cererii formulate de reclamantă în vederea acordării de înlesniri la plata obligaţiilor restante la bugetul de stat, s-au aprobat următoarele: eşalonarea la plată pe cel mult 60 de luni cu cel mult 6 luni perioada de graţie cuprinsă în perioada de eşalonare, diferenţiat pe activitate proprie, sucursale, şi pe obligaţii conform Legii nr. 491/2002 restante, în sumă totală de 2.829.935.880 lei, conform graficelor de eşalonare la plată trecute în anexe şi care fac parte integrantă din convenţie; scutirea la plata a dobânzilor în sumă totală de 5.135.385.969 lei şi a penalităţilor de întârziere în sumă totală de 63.001.130 lei.
Înlesnirea la plata obligaţiilor la bugetul de stat s-a acordat cu următoarele condiţii: achitarea obligaţiilor curente la bugetul de stat, cu termene scadente începând cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a convenţiei; neparticiparea societăţii comerciale la nici o procedură de privatizare organizată de instituţiile publice implicate sau de agenţii de privatizare, în vederea cumpărării de acţiuni la alte societăţi comerciale sau la achiziţionarea de alte valori mobiliare ori părţi sociale pe perioada în care se beneficia de înlesnirile la plată acordate; obligaţia de transmitere de către beneficiar şi în favoarea organului fiscal teritorial unde debitorul este înregistrat ca plătitor de taxe, impozite contribuţii sau alte venituri ale bugetului de stat a oricărei intenţii de înstrăinare de active pe toată perioada derulării înlesnirii: constituirea unei garanţii, în sumă de 128.436.638 lei, pentru obligaţiile restante până la 31 decembrie 2002, în termen de 60 de zile de la data încheierii convenţiei; constituirea unei garanţii, în sumă de 319.540.246 lei, pentru obligaţiile restante după 1 ianuarie 2003, în acelaşi termen de 60 de zile de la data încheierii convenţiei.
Prin procesul-verbal de control încheiat la data de 3 aprilie 2007 de inspectori din cadrul D.G.F.P., A.F.P. Satu-Mare s-a reţinut că reclamanta nu a respectat condiţia din convenţie referitoare la constituirea garanţiei la termenele prevăzute în aceasta şi s-a constatat că societatea comercială datorează în consecinţă, urmare pierderii înlesnirilor la plată pe temeiul nerespectării condiţiei menţionate, la bugetul de stat, suma totală de 654.855 RON. Contestaţia recurentei formulată împotriva procesului-verbal de control a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de şeful Administraţiei finanţelor publice a municipiului Satu - Mare, cu motivarea că garanţia pe care reclamanta o avea de depus conform prevederilor art. 4 pct. 1 şi pct. 2 din convenţie nu a fost constituită în termen de 60 de zile de la data încheierii convenţiei, până la data de 23 august 2003.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din OUG nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, nerespectarea termenelor de plată şi a condiţiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită şi obligaţia de plată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data la care termenele şi/sau condiţiile nu au fost respectate.
Dar, în condiţiile în care acordarea înlesnirilor la plată se realiza, potrivit prevederilor art. 6 din OUG nr. 40/ 2002, prin intermediul unei convenţii, îşi găsesc aplicarea, cât priveşte cazurile şi condiţiile de desfiinţare a acesteia, dispoziţiile referitoare la prescripţia dreptului la acţiune din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
Or, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, termenul prescripţiei este de 3 ani. Termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă, în acord cu prescripţiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, de la data când se naşte dreptul la acţiune sau, după caz, dreptul de a cere executarea silită.
În cauză, recurenta reclamantă SC F. SRL Satu-Mare, potrivit convenţiei din 24 iunie 2003 încheiate cu D.G.F.P. Satu-Mare, avea obligaţia de constituire a unei garanţii, în sumă de 128.436.638 lei, pentru obligaţiile restante până la 31 decembrie 2002 şi de constituire, de asemenea, a unei alte garanţii, în sumă de 319.540.246 lei, pentru obligaţiile restante după 1 ianuarie 2003, în termen de 60 de zile de la data încheierii convenţiei, respectiv până la data de 23 august 2003.
Anularea, prin procesul verbal de constatare încheiat la 3 aprilie 2007 de inspectorii din cadrul D.G.F.P. Satu-Mare, A.F.P. Satu-Mare, a înlesnirilor la plată stabilite prin convenţia nr. 138 din 24 iunie 2003, s-a dispus în mod exclusiv pe temeiul nerespectării de către SC F. SRL Satu-Mare a obligaţiei de a constitui, până la data de 23 august 2003, a garanţiei în sumă totală de 447.976.884 lei. Dreptul organului fiscal de a proceda însă la desfiinţarea, pe acest motiv, a convenţiei, cu efectul pierderii de către reclamantă a beneficiului înlesnirilor la plată a obligaţiilor bugetare acordate, era prescris la data întocmirii procesului verbal nr. 30438 din 3 aprilie 2007. Într-adevăr, termenul de prescripţie a dreptului la acţiune având ca scop desfiinţarea convenţiei pentru cazul neîndeplinirii de către recurentă a obligaţiei de constituire a garanţiilor a început să curgă la data naşterii acestui drept, respectiv la data de 23 august 2003, şi s-a împlinit în cursul lunii august 2006, anterior întocmirii de către inspectorii din cadrul Administraţiei finanţelor publice a municipiului Satu-Mare a procesului verbal de constatare în discuţie.
În raport de cele mai sus arătate, se apreciază că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt întemeiate astfel că se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., admiterea recursului declarat de recurenta SC F. SRL Satu-Mare împotriva sentinţei civile nr. 89/CA/2008 P.I din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă, a anulării deciziei nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu-Mare precum şi a procesului-verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeaşi autoritate fiscală şi a dispunerii restituirii către reclamantă a garanţiei depuse cu ordinul de plată nr. 621 din 19 iunie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC F. SRL Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 89/CA/2008-PI din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea în contencios administrativ şi anulează Decizia nr. 78042 din 3 decembrie 2007 emisă de A.F.P. Satu Mare precum şi procesul-verbal de constatare din 3 aprilie 2007 emis de aceeaşi autoritate fiscală.
Dispune restituirea garanţiei depusă de reclamantă cu O.P. nr. 621 din 19 iunie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4519/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4524/2008. Contencios → |
|---|
