ICCJ. Decizia nr. 4557/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4557/2008
Dosar nr. 795/36/200.
Şedinţa publică din 5 decembre 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 795/36/2008 din 22 aprilie 2008 la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta B.L. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Constanta anularea Hotărârii nr. 30179 din 31 martie 2008 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi pentru perioada martie 1944-martie 1945, stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită conform Legii nr. 189/2000 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să acorde drepturile contestatoarei pentru a doua perioadă.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 8 august 1917 în comuna Bălţi, Basarabia şi că în anul 1940, datorită regimului comunist instaurat a fost nevoită să se refugieze împreună cu soţul şi fiica sa în România în comuna Clipiceşti, jud. Vrancea, unde soţul său, notar fiind, a fost repartizat de autorităţile române.
A mai arătat reclamanta că, la data depunerii primei cereri, 30 august 2004, la Casa Judeţeană de Pensii Constanta, nu deţinea documente care să ateste a doua perioadă în care s-a refugiat din Basarabia în România împreună cu familia. Ulterior, intrând în posesia înscrisurilor referitoare la a doua perioadă de refugiu, prin cererea înregistrată sub numărul 61934 din 20 decembrie 2006, la Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a solicitat acordarea drepturilor cuvenite în calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000 şi pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 358/CA din 7 mai 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamanta B.L.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în esenţă că, înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat în România în ambele perioade, că s-a întors în Basarabia după 1941 când aceasta a fost integrată din nou României, că a locuit permanent până în anul 1944 şi că o dată cu cel de-al doilea val de refugieri s-a refugiat din nou pe actualul teritoriu al României.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.L., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă următoarele:
- hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal întrucât se arată că, prima hotărâre prin care s-au acordat reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1940-1941 nu a fost contestată şi în consecinţă aceasta nu mai poate beneficia de aceste drepturi pentru perioada 1944-1945.
- declaraţiile autentice depuse în dovedirea contestaţiei au fost înlăturate de către instanţa de fond, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Recurenta B.L., născută la data de 8 august 1917 în comuna Bălţi, Basarabia, datorită regimului comunist instaurat, s-a refugiat împreună cu soţul şi fiica în anul 1940, în România. După eliberarea Basarabiei, la data de 22 august 1941, recurenta împreună cu familia au părăsit România, plecând de la Focşani, la Bălţi, întrucât soţul acesteia a fost rechemat la serviciu în Basarabia lucrând la Guvernământ. În martie 1944, familia recurentei s-a refugiat din nou din Basarabia, în România, stabilindu-se la Iaşi.
Prin Hotărârea nr. 25754 din 4 martie 2005, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a admis cererea formulată de B.L. şi a recunoscut acesteia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940-22 iunie 1941.
La data de 20 decembrie 2006, reclamanta a formulat o nouă cerere de stabilire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dar pentru cea de a doua perioadă de refugiu, respectiv martie 1944-martie 1945.
Prin Hotărârea nr. 30179 din 31 martie 2008, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a respins cererea reclamantei B.L., reţinând că petenta nu a fost supusă schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral, situaţie ce nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instituite în România cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit.
Din coroborarea tuturor probatoriilor administrate, reiese că situaţia de fapt expusă de recurenta-reclamantă se confirmă.
Astfel, declaraţiile autentice al martorilor S.G. şi T.V., precum şi actele de stare civilă transcrise în România după anul 1945, atestă faptul că recurenta-reclamantă B.L., împreună cu soţul B.A. şi fiica B.M. s-au refugiat din Basarabia de două ori, prima dată în perioada 1940-1941 şi a doua oară în perioada martie 1944-martie 1945.
Împrejurarea că familia recurentei-reclamante a fost însoţită şi de mama acesteia, T.N., în perioada celui de-al doilea refugiu, este confirmată de martorul S.G. prin declaraţia autentificată sub nr. 233 din 15 martie 2007, care arată că aceasta împreună cu B.L. şi B.A. s-au refugiat în martie 1944 în România, nemaiîntorcându-se niciodată în Basarabia. Mamei recurentei-reclamante i s-a recunoscut calitatea de persecutat etnic prin Hotărârea nr. 512 din 1 noiembrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Braşov.
Prin urmare, interpretarea corectă a textului de lege aplicabil în speţă, nu poate să fie decât în sensul că atât obiectul cât şi scopul Legii nr. 189/2000 îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii tuturor persoanelor, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice.
Or, în cazul de faţă, toate înscrisurile depuse de recurenta-reclamantă în susţinerea cererii de recurs, atestă calitatea acesteia de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru a doua perioadă de refugiu.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis, se va modifica sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii formulate de B.L., se va anula Hotărârea nr. 30179 din 31 martie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanta cu consecinţa obligării acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada martie 1944-6 martie 1945 începând cu data de 1 ianuarie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.L., împotriva sentinţei nr. 358/CA din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii formulate de B.L.
Anulează Hotărârea nr.30179 din 31 martie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de OG 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4556/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4563/2008. Contencios → |
|---|
