ICCJ. Decizia nr. 4614/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4614/2008
Dosar nr. 1361/2/200.
Şedinţa publică din 10 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la 13 februarie 2008, la Curtea de Apel Bucureşti, S.A. în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a recurat sentinţa nr. 2597 din 24 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei.
Recurentul a susţinut că în mod greşit s-a respins primul capăt de cerere din acţiunea sa respectiv referitor la discriminarea fiului său de I.T.R. din Cluj. Fiul său nu a fost primit să-şi susţină examenul de licenţă în cadrul I.T.R.P. Sub acest prim aspect, recurentul a susţinut că în mod greşit C.N.C.D. s-a considerat necompetent, fapta de discriminare nefiind făcută de însăşi Biserica Reformată ci de rectorul J.T. şi întreg corpul profesional al I.T.R.P. care nu a permis fiului său să participe la examenul de licenţă procesul-verbal din 12 iunie 2004 semnat de rectori.
A considerat recurentul că: neamestectul în treburile bisericii", astfel cum a fost reţinut de instanţa de fond, „tinde să frizeze mai degrabă o denegare de dreptate".
Cât priveşte cel de-al II-lea aspect al discriminării a fost reţinut greşit de instanţa de fond „în sensul că fiul său nu a fost selectat pentru înregistrări şi în turneu pentru că nu avea aptitudini. El a precizat că s-a plâns de faptul că „deşi fiul său era angajat cu ½ normă lucra cu o normă întreagă".
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7,9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă de C.N.C.D. la 16 septembrie 2008 la Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, (C.N.C.D.) s-a solicitat respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal, sentinţa nr. 2597 din 24 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, fiind legală şi întemeiată.
Din actele cauzei, din motivele de recurs, şi cu referire la sentinţa aflată în cauză, reţinându-se şi incidenţa art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2597 din 24 octombrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului S.A.
S-a respins ca fiind neîntemeiată acţiunea formulată S.A. în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. şi cu intervenientul în nume propriu S.S.
Instanţa de fond a reţinut că, prin cererea din 23 februarie 2007, reclamantul S.A. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., o contestaţie împotriva hotărârii nr. 55 din 24 octombrie 2006, solicitând să fie obligat pârâtul la soluţionarea primului aspect din petiţie, respectiv „tratamentul diferenţiat aplicat lui S.S., de către Biserica Reformată din România. A mai cerut să se constate şi că cea de-a doua faptă reclamată este o faptă de discriminare şi să fie obligat pârâtul la plata sumei de 70.000 lei pentru prejudiciul adus fiului său.
Cu privire la primul capăt de cerere din petiţia formulată de reclamant, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în mod legal, pârâtul a constatat că I.T.P. Cluj Napoca reprezintă o instituţie de învăţământ organizată potrivit prevederilor art. din Legea învăţământului cu respectarea specificului Bisericii Reformateîn România. S-a mai reţinut că avându-se în vedere faptul că fiecare cult are dreptul să înfiinţeze şi să administreze unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult şi a altor specialişti necesari activităţii religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege precum şi faptul că fiecare cult poate sancţiona disciplinar persoanele aparţinând respectivului cult pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului, potrivit propriilor statute coduri canonice sau reglementări, Colegiul director al C.N.C.D. a constatat că nu este competent să analizeze plângerile privind tratamentul diferenţiat şi măsurile disciplinare aplicate de către Cultele recunoscute în România, personalului şi membrilor cultului respectiv.
Instanţa de fond a reţinut că în concepţia C.E.D.O., comunităţile religioase trebuie să se bucure de o autonomie deplină în privinţa organizării activităţilor şi a modului în care fidelii participă la aceste activităţi. De asemenea că în „exerciţiul prerogativei de reglementare în materie şi în relaţia sa cu diferite religii, culte şi cerinţe, statul trebuie să rămână neutru şi imparţial, acesta fiind imperativul „menţiunii" pluralismului şi a bunei funcţionări a regulilor democraţiei.
Cât priveşte cel de - al doilea petit al cererii formulate de reclamant Curtea de Apel a reţinut că pârâtul a pronunţat o hotărâre legală în virtutea dispoziţiilor art. 9 din OG nr. 137/2000 privind combaterea si sancţionarea tuturor formelor de discriminare cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea s-a reţinut că, prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor ocupaţionale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul ordonanţei, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.
A reţinut Curtea de Apel, că „din declaraţiile persoanelor ascultate în cursul investigării cauzei a reieşit că motivele ce au stat la baza deciziei domului K.S., maestru cor din Opera Maghiară din Cluj, de a nu îl include pe domnul S.S. în turneele efectuate de către cor în străinătate, precum şi la înregistrările corului pentru postul de televiziune Duna TV, nu s-au datorat discriminării datorită legăturilor cu Biserica Reformtă, ci faptului că de S.S. nu corespunde profesional şi vocal nivelului corului Operei Maghiare din Cluj Napoca.
Verificându-se actele cauzei în raport de motivele de recurs invocate şi de sentinţa atacată în cauză se constată că recursul este neîntemeiat şi va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Aşa cum rezultă din copia cererii de chemare în judecată recurentul-reclamant a invocat ca prim capăt de cerere „tratamentul diferenţiat aplicat lui S.S.", fiul său, student ia I.T.P. din Cluj, unitate de învăţământ organizată în cadrul cultului recunoscut de stat, cult ce deţine o autonomie în privinţa organizării, deci implicit şi cu referire la măsurile şcolare aplicate studenţilor potrivit propriului regulament.
De altfel aşa cum rezultă din cuprinsul petiţiei, în cele din urmă s-a hotărât admiterea fiului reclamantului la examenul de licenţă, examen la care însă fiul nu s-a prezentat, întrucât acesta a considerat că persoanele ce l-ar fi examinat ar fi fost părtinitoare. Neadmiterea fiului reclamantului la prima sesiune de examen aşa după cum relevă reclamantul în petiţia sa s-ar fi datorat faptului că divorţa de soţia sa cu care avea şi un copil.
Nici această împrejurare, nici detaliile relevate de reclamant nu constituiau motive de analizare pentru C.N.C.D., în cauză fiind în mod cert o situaţie ce era de rezolvat de institutul religios în discuţie, caracterizat cu autonomie deplină şi care organizează învăţământul religios specific.
Cât priveşte cel de al II-lea petit al cererii în mod corect C.N.C.D. şi Curtea de Apel Bucureşti au considerată că în condiţiile în care S.S. angajat cu ½ normă în cadrul Operei Maghiare din Cluj-Napoca, nu avea abilităţile necesare de muzician se poate aprecia că în cauză, neluarea fiului reclamantului la înregistrări şi în turnee nu reprezintă o discriminare.
Constatându-se că în mod legal şi întemeiat hotărârea atacată în cauză a concluzionat că actul administrativ constituit în hotărârea nr. 355 din 24 octombrie 2006 a C.N.C.D. este legal, recursul declarat va fi respins, sentinţa nr. 2597 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de S.A. şi S.S. împotriva sentinţei civile nr. 2597 din 24 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4563/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4625/2008. Contencios → |
|---|
