ICCJ. Decizia nr. 4656/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4656/2008
Dosar nr. 1809/2/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr.1136 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, dispunând suspendarea HG nr. 1225/2006 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 6067/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti.
De asemenea, prin aceeaşi sentinţă instanţa de judecată a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a reţinut că aceasta este nefondată, întrucât reclamantul a precizat temeiul cererii sale în şedinţă publică, arătând că acesta este art. 15 din Legea contenciosului administrativ deşi, iniţial, indicase ca temei, pe lângă aceste dispoziţii legale, şi prevederile art. 581 C. proc. civ. referitoare la ordonanţa preşedinţială.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că aceasta îndeplineşte condiţiile care se desprind din prevederile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anume: condiţia-premisă, a promovării acţiunii în instanţă împotriva actului a cărui suspendare se solicită, iminenţa unei pagube şi existenţa unui caz justificat.
Astfel, instanţa de fond a constatat că acţiunea în anularea HG nr. 1225/2006 a fost iniţiată, fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 6067/2/2007, conform certificatului de grefa depus la dosar.
Cele două concepte, anume paguba iminentă şi cazul bine justificat, definite de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt, de asemenea, întrunite, prima instanţă reţinând că multiplele aspecte invocate de reclamant în susţinerea acestor condiţii, în special cele privind anularea irevocabilă de către instanţa de judecată a calificativului „nesatisfacător" acordat reclamantului, evaluare profesională ce a constituit temeiul eliberării din funcţie, creează o îndoială foarte serioasă în privinţa legalităţii măsurii a cărei suspendare se solicită, cu repercusiuni directe şi imediate asupra veniturilor acestuia, care sunt evidente.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs pârâţii, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Guvernul României invocând prevederile art. 304 C. proc. civ., critică sentinţa recurată pentru faptul că în mod greşit cererea de suspendare nu a fost respinsă ca inadmisibilă deşi reclamantul a indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., în loc de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care aveau incidenţă în cauza dedusă judecăţii.
Celălalt recurent, M.I.R.A. în recursul formulat precizează, asemeni Guvernului României că, pe fondul cauzei, este neîntemeiată cererea de suspendare a HG nr. 1225/2006, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întreaga argumentare privind, în realitate, fondul litigiului; se invocă şi faptul că efectele actului se produseseră.
Înalta Curte, analizând recursurile formulate în raport de motivele invocate, cât şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare se impune a fi dovedită îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi prevenirea pagubei iminente.
Argumentele de ordin financiar reţinute de prima instanţă ca reprezentând îndeplinirea condiţiei de „pagubă iminentă" nu reprezintă un motiv suficient şi concludent pentru a se dispune suspendarea executării întrucât, în principiu, prejudiciul trebuie să fie nesusceptibil de a fi reparat printr-o indemnizaţie ulterioară, de la caz la caz.
Deci, în cauză, nu au fost îndeplinite condiţiile cumulative impuse în mod imperativ de legiuitor, prin art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ contestat în cazul prevăzut de art. 15 din aceeaşi lege.
În mod corect instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată în raport de art. 581 C. proc. civ., deoarece se constată din examinarea acţiunii formulate de reclamant că aceasta se întemeiază pe art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, astfel că această critică adusă sentinţei recurate este nefondată.
În ceea ce priveşte efectele actului supus analizei, acestea nu au fost epuizate ca urmare a faptului că a intervenit incapacitatea de muncă temporară a intimatului-reclamant.
Având în vedere considerentele reţinute anterior, prin care s-au apreciat ca fiind fondate celelalte motive de recurs invocate de recurenţii-pârâţi, Înalta Curte, în conformitate cu art. 312, art. 316 C. proc. civ. coroborate cu art. 14, art. 15 şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursurile, să caseze sentinţa recurată şi, pe fond, să respingă cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României şi Ministerul Internelor şi Reformei Administrative împotriva sentinţei nr. 1136 din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi, pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul M.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4625/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4660/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
