ICCJ. Decizia nr. 456/2008. Contencios. Anulare act administrativ, funcţionar public. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 456/2008
Dosar nr.15701/1/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău reclamantul R.I. a chemat în judecată I.G.P.R. solicitând anularea Dispoziţiei I.G.P.R. S/806 din 23 februarie 2005, blocarea postului, repunerea în funcţie şi plata indemnizaţiei începând cu 1 martie 2005.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 17 octombrie 2001 a fost numit în funcţia de prim-adjunct al I.P.J. Bacău, iar potrivit dispoziţiilor legale, orice măsură cu privire la schimbarea raporturilor de serviciu poate fi dispusă în urma unei evaluări a activităţii depuse şi a aptitudinilor manageriale.
S-a susţinut că măsura dispusă are caracterul unei sancţiuni disciplinare, sancţiune ce i-a fost aplicată cu nerespectarea dispoziţiilor legale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât măsura a fost dispusă ca urmare a verificărilor efectuate de Corpul de Control şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât reclamantului nu i s-a încălcat nici un interes legitim ori drept prevăzut de lege.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 9 mai 2005 Instanţa a dispus introducerea în cauză a M.A.I., care a formulat, de asemenea, întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii reclamantului pe excepţie ca fiind inadmisibilă, invocându-se faptul că măsura a fost dispusă în conformitate cu dispoziţiile art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, iar prin încheierea de la data de 10 octombrie 2005 a luat act de renunţarea reclamantului la cererea privind blocarea postului şi repunerea în funcţia deţinută.
Prin sentinţa civilă nr. 113 din 17 octombrie 2005 Curtea de Apel Bacău a respins excepţiile invocate şi acţiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut faptul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată nu poate fi primită, întrucât actul administrativ contestat de reclamant, obiect al acţiunii de faţă, a fost emis de instituţia pârâtă, respectiv de I.G.P. la propunerea Corpului de Control al M.A.I.
Analizând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, Instanţa de Fond a constatat faptul că reclamantul are interesul legitim de a contesta măsura dispusă, motiv pentru care excepţia invocată a fost respinsă.
Pe fondul cererii de chemare în judecată se arată că deşi se contestă eliberarea din funcţia de conducere exercitată, reclamantul nu a formulat apărări cu privire la managementul funcţiei exercitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală, întrucât în perioada avută în vedere de Instanţa de judecată, el se afla în concediul medical fiind în incapacitate temporară de muncă. De asemenea, a precizat recurentul că în baza art. 58 din Legea nr. 360/2002, trecerea într-o funcţie inferioară este reglementată ca sancţiune disciplinară. Prin restul motivelor de recurs, R.I., a reiterat motivele din acţiunea principală.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., referitor la cererea de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Conform Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, funcţiile poliţiştilor sunt de execuţie şi de conducere, iar conform art. 7 din aceeaşi lege, poliţiştii sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin Ordin al ministrului.
Legea şi Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 privesc dispoziţii referitoare la demiterea din funcţii de conducere doar în situaţiile când cel în cauză a fost supus evaluării profesionale.
Prin urmare trecere de pe o funcţie de conducere pe o funcţie inferioară se poate face doar în situaţia aplicării unei sancţiuni disciplinare sau în situaţia evaluării profesionale a poliţistului.
Pe perioada 24 ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, Corpul de control al ministrului a efectuat o evaluare a I.P.J. Bacău şi astfel s-a constatat activitatea managerială defectuoasă a recurentului, el având funcţia de prim locţiitor al şefului acestui inspectorat.
În urma deficienţelor constatate de Corpul de control în raport de activitatea recurentului, s-a luat măsura de eliberare a acestuia din funcţia de conducere.
Faptul că recurentul a invocat că la data eliberării din funcţie era în concediu medical, nu este real întrucât din actele aflate la dosar rezultă fără posibilitate de tăgadă, că Decizia a fost emisă la 23 februarie 2005, iar acesta (R.I.) a intrat în concediu medical la 24 februarie 2005.
De asemenea, corect a apreciat Instanţa de Fond că măsura menţionată care s-a luat în urma controlului, nu este o măsură disciplinară, ci un act managerial, bazat fiind pe deficienţe majore în munca de conducere; faptul că iniţial a obţinut calificativul de „foarte bine", în anul 2004 în urma raportului de evaluare, nu este o contradicţie cu cele referite în evaluarea corpului de control în anul 2005, întrucât criteriile avute în vedere la această ultimă evaluare au fost diferite faţă de cele prevăzute în fişa de evaluare anuală.
Referitor la excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 300/2004, aceste aspecte au fost analizate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 16 mai 2007, când Instanţa supremă a respins excepţia de nelegalitate privitoare la acest act administrativ şi prin urmare Curtea s-a pronunţat prin această decizie doar privitor la recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 113/2005 a Curţii de Apel Bacău.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de R.I., ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul R.I. împotriva sentinţei civile nr. 113 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 532/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
