ICCJ. Decizia nr. 534/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.534/2008
Dosar nr.4403/3/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, la data de 07 februarie 2007, reclamantul L.G. a solicitat obligarea pârâţilor M.A.I. şi M.F.P., la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu coeficientul de inflaţie, de la data naşterii dreptului, la data plăţii efective, precum şi obligarea la plata sumelor cuvenite cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din bază, aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu coeficientul inflaţie, până la data plăţii efective.
În motivarea cererii s-a arătat că prin OG 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea 353/2003, s-a prevăzut, în cuprinsul dispoziţiilor art. 37 alin. (2), că la plecarea în concediu de odihnă poliţistul primeşte primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar în cuprinsul art. 6 din acelaşi act normativ, s-a prevăzut că, pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin Ordin al ministrului de interne.
S-a mai precizat că prin art. 9 alin. (7) din Legea 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea 511/2004, respectiv art. 5 alin. (5) din Legea 379/2005, aplicarea dispoziţiilor privind acordarea primei de concediu pe anii 2004, 2005 şi 2006 a fost suspendată, iar că, prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004, s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003.
A apreciat reclamantul că măsura suspendării acordării primei de concediu şi a sporului de fidelitate a afectat doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, care în speţă nu s-a produs, astfel încât, aceste drepturi există, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituţional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
La data de 09 martie 2007, pârâtul M.I.R.A. a formulat cererea de chemare în garanţie a M.E.F., întemeiată pe dispoziţiile HG nr. 208/2005.
La 14 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2111 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă în parte, Instanţa obligând pârâtul M.I.R.A. la plata către reclamant a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu titlu de spor de fidelitate de 20% aferente anilor 2004 - 2005, actualizate cu indicele de inflaţie de la data plaţii.
Totodată Instanţa a respins acţiunea faţă de pârâtul M.E.F., precum şi cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut că M.F.P., în raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) din HG nr. 208/2005, nu are printre atribuţii alocarea de fonduri din bugetul de stat, astfel încât acesta nu este subiect pasiv al vreunuia dintre raporturile juridice deduse judecăţii.
Pe fondul cauzei, prima Instanţă a reţinut, în esenţă, că măsura suspendării dispoziţiilor legale prevăzute de art. 6 şi art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a acestor prevederi, odată cu expirarea duratei de suspendare, obligaţia corelativă devenind executorie, suspendarea neechivalând cu stingerea dreptului, ci având ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp dat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.I.R.A., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că în anul 2004 poliţiştii au beneficiat de sporul de fidelitate potrivit prevederilor legale, apărările formulate de instituţie în acest sens fiind reţinute în mod eronat de prima Instanţa.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul a rămas fără obiect, pentru considerentele ce urmează:
La termenul de judecată din 13 februarie 2008, recurentul pârât M.I.R.A. a învederat faptul că toate drepturile băneşti solicitate prin acţiune introductivă au fost plătite, aspect confirmat de intimatul reclamant L.G., prezent personal şi asistat.
În acest sens s-a depus la dosarul cauzei şi adresa emisă de M.I.R.A. – B.C.P.A.T.M., unitate la care intimatul reclamant este angajat, prin care se menţionează, de asemenea, că la finele anului 2007, intimatul reclamant a primit integral drepturilor băneşti solicitate prin acţiunea introductivă.
În concluzie, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursului declarat de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 2111 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 532/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 535/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
