ICCJ. Decizia nr. 532/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.532/2008
Dosar nr.2317/2/2007
Şedinţa publică din 13 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 29 martie 2007, reclamanţii J.D., B.G., C.V., C.I.L.E., C.A., L.C., I.G., A.V., G.D., C.C., P.F., G.G., T.P., Z.M., D.P., P.H., M.I., C.N., B.A., C.M., L.N., M.L., D.C., D.L., P.A., B.N., I.C., C.M., A.P., I.I., A.C., C.G., T.C., N.V., P.G., P.I., D.A., T.M., S.P., G.A., D.N., P.R., J.D.A., A.N., P.M., L.Ş., R.F., S.A., B.I., P.S., T.V., M.N.V., S.M., S.C., C.I., C.M., C.L., C.I.B., B.I., R.G., C.A., C.A., P.N., T.S.N., R.E.N., D.C.V., M.I., M.C., S.F., D.A.G., T.V., D.M., A.B.N., O.M.C., J.F.M., M.V., P.P., P.S., D.M., B.I., H.I., B.D., P.D., M.M., B.R.I., G.S., M.N., V.A., T.C., R.V., G.L., A.S., M.M., M.G., M.I., O.P., V.O., C.N., Z.O., S.M., C.G., Ţ.P., G.I., M.G., R.M., P.G., N.N., C.V., I.V., U.C., A.P., R.F., C.I., Z.A., C.M., B.D., C.S., S.C.L., C.M., Ş.V.C., I.M., D.F., K.M., C.M., G.G., C.J., C.G.A., G.L., H.T., D.D., T.V., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., N.M., L.M., M.P., D.D.A., D.A., M.C., A.M., V.C., G.N. şi I.C. au solicitat obligarea pârâţilor I.G.P.R., I.P.J.C., D.G.P.M.B., I.P.J.B., I.P.J.C., I.P.J.G., I.P.J.I., I.P.J.P. şi M.I.R.A. la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului la data plăţii efective şi la plata sumelor cuvenite cu titlul de spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, pe perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu coeficientul de inflaţie, până la data plăţii efective.
În motivarea cererii s-a arătat că prin OG nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea 353/2003 s-a prevăzut în cuprinsul dispoziţiilor art. 37 alin. (2) ca, la plecarea în concediu de odihnă, poliţistul primeşte primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară, iar în cuprinsul art. 6 din acelaşi act normativ s-a prevăzut că, pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor i se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condiţiile stabilite prin Ordin al M.I.
S-a mai precizat că aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin (2) din OG nr. 38/2003 a fost suspendată succesiv, iar că aplicarea art. 6 din acelaşi act normativ a fost de asemenea suspendată prin art. 2 din OUG nr. 118/2004.
Reclamanţii au apreciat că măsura suspendării acordării primei de vacanţă şi a sporului de fidelitate a afectat doar exerciţiul dreptului şi nu existenţa acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege nu încetează decât prin abrogare, astfel încât aceste drepturi există, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituţional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
La data de 8 mai 2007 pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemarea în garanţie a M.E.F., această cerere fiind formulată şi de pârâţii I.P.J.I., I.P.J.C. şi I.P.J.G.
Prin sentinţa civilă nr. 2038 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.C., excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de I.P.J.C. şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie invocată de M.E.F. Pe fondul cauzei, Instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a dispus obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a sumelor cuvenite cu titlu de spor de fidelitate aferente anului 2005, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre Instanţa a reţinut că în raport cu prevederile art. 911 din Legea nr. 188/1999, art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi având în vederea calitatea de autoritate centrală a pârâtului, excepţia necompetenţei materiale este nefondată, iar că I.P.J.C. are calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere raportul de muncă pe care reclamantul Ş.V.C. l-a avut în perioada 15 decembrie 2005 - 20 iunie 2006.
Instanţa a respins de asemenea excepţia autorităţii de lucru judecat, constatând că pârâtul I.P.J.C. nu a administrat probe în acest sens, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie având în vedere prevederile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanţii sunt îndrituiţi la acordarea drepturilor solicitate, având în vedere că suspendarea exerciţiului de a încasa prima de concediu şi sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea drepturilor în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.G.P.R., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că prima Instanţă a făcut o greşită aplicare a legii.
Recurentul pârât a susţinut că, pe parcursul judecării cauzei, I.G.P.R. a depus la dosar un tabel nominal privind pe reclamanţii C.M., G.G., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., I.M., D.F. şi K.M., care au calitatea de personal contractual şi nu de poliţist.
În raport cu prevederile art. 1 din OG nr. 38/2003, recurentul pârât apreciază că se impune admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţii ce nu au calitatea de poliţist.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, prevede că „ la plecarea în concediu de odihnă, poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Totodată, din economia art. 6 alin. (2) al aceluiaşi act normativ rezultă că poliţistul este şi titularul sporului de fidelitate prevăzut de acest text de lege.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1 din OG nr. 38/2003, potrivit cărora dispoziţiile acestui act normativ se aplică poliţiştilor, funcţionari publici cu statut special.
Din actele depuse la dosarul cauzei se constată că reclamanţii C.M., G.G., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., I.M., D.F. şi K.M. nu au calitatea de poliţist, ci de personal contractual.
Or, potrivit prevederilor legale sus menţionate, numai poliţiştii - funcţionari publici cu statut special beneficiază de drepturile prevăzute de art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, respectiv de art. 6 din acelaşi act normativ.
În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, se reţine că prin sentinţa nr. 1047/2007 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Cluj, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă, pârâţii M.A.I., I.G.P.R. şi I.P.J.C. au fost obligaţi să plătească reclamanţilor din acea cauză, inclusiv reclamantului P.H., drepturile băneşti reprezentând prime de concediu pe anii 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu rata inflaţiei.
În atare condiţii se constată că există autoritate de lucru judecat în ceea ce îl priveşte pe reclamantul P.H., în speţă regăsindu-se tripla identitate de elemente, respectiv părţi, cauză şi obiect, prevăzută de art. 1201 C. civ.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) şi alin (3) se va admite recursul declarat, iar sentinţa atacată va fi modificată în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursului declarat de I.G.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 2038 din 6 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Admite excepţia autorităţii de lucru judecat privind pe intimatul reclamant P.H.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că:
Respinge acţiunea reclamantului P.H. ca inadmisibilă.
Respinge acţiunea formulată de reclamanţii C.M., G.G., M.A., R.N., P.V., D.F., P.G., I.M., D.F. şi K.M., ca neîntemeiată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 456/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 534/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
