ICCJ. Decizia nr. 4571/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4571/200.
Dosar nr. 41006/3/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 aprilie 2007, reclamanta SC L.I.I. SRL Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, O.P.C.P., suspendarea procedurii I.S.P.A. de achiziţii de servicii de asistenţă tehnică pentru Management şi Supravegherea deşeurilor solide, dispoziţia I.S.P.A. în judeţul Argeş, organizate de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că prin anunţul de achiziţie de servicii, pârâtul a făcut publică intenţia de a recurge la procedura limitată în cadrul programului I.S.P.A. în vederea încheierii contractului de servicii având ca obiect asistarea autorităţii contractante şi a beneficiarului U.I.P. (Unitatea de Implementare a Proiectului) în cadrul procesului de achiziţie.
Derularea procedurii în vederea elaborării planului detaliat şi a efectuării tuturor activităţilor în vederea organizării unei licitaţii pentru atribuirea viitorului contract de lucrări de închidere a depozitului Albota şi dezvoltarea unui nou depozit, susţine reclamanta, îi cauzează prejudicii deoarece a încheiat cu Consiliul Local Piteşti contractul de colaborare nr. 25569/2000, având ca obiect constituirea şi exploatarea unor unităţi de triere ecologică a deşeurilor urbane, conform soluţiei aprobată prin Hotărârea Consiliului Local Piteşti nr. 23/2002 şi a proiectului cadru nr. BP325-92306.
Includerea în proiectul „Managementul integrat al deşeurilor solide" din judeţul Argeş şi a amplasamentului ce face obiectul contractului încheiat de reclamantă cu Consiliul Local Piteşti, are la bază declaraţia falsă potrivit căreia amplasamentul menţionat ar fi liber de sarcini/ servituti şi nu ar face obiectul unor alte contracte.
S-a mai susţinut că, prin procedura în discuţie, prejudiciul cauzat societăţii reclamante este evident, prin pierderea unor investiţii considerabile, făcute în vederea executării contractului specificat, iar prin continuarea procedurii de achiziţie de servicii se va trece la o nouă etapă, în care eventuala suspendare va cauza prejudicii importante şi altor persoane.
Prin sentinţa civilă nr. 53 din 28 mai 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de reclamantă şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 546 din 20 februarie 2008 a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât şi a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că din actele dosarului, reiese că reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi pe cale principală, dispunându-se de către Curtea de Apel Piteşti declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât simpla contestare a legalităţii licitaţiei organizate de pârât nu poate conduce la concluzia existenţei unui caz bine justificat cât timp actele şi operaţiunile administrative contestate beneficiază de prezumţia de legalitate.
Cu privire la paguba iminentă, s-a statuat că, pe de o parte, reclamanta nu a probat producerea vreunui prejudiciu din cele invocate iar, pe de altă parte, contractul de asistenţă tehnică a fost atribuit şi procedura de atribuire este finalizată.
împotriva sentinţei instanţei fondului a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC L.I.I. SRL Bucureşti, invocând ca temei legal art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta, în motivele de recurs, precizează faptul că înţelege să critice în exclusivitate sentinţa pronunţată pe fondul cererii de suspendare şi nu cu privire la excepţiile invocate.
Astfel, se menţionează că a fost făcută dovada existentei cazului bine justificat, astfel cum acesta este definit prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin faptul că are încheiat cu Consiliul Local Piteşti contractul de colaborare nr. 25569 din 28 iulie 2000, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 29042 din 30 august 2000, fiindu-i pusă la dispoziţie o suprafaţă de 88.000 mp din cadrul amplasamentului Albota pentru reamenajarea actualului depozit de gunoi, prin nivelare, acoperire cu compost, respectiv pământ vegetal şi împădurire.
Existenţa şi valabilitatea acestui contract face imposibilă organizarea oricărei licitaţii care se suprapune, cel puţin parţial cu obiectul contractului său, care are o durată de 17 ani şi 3 luni de la data semnării, beneficiind şi de clauza conform căreia Consiliul Local al comunei Piteşti are obligaţia de a face demersuri pentru determinarea agenţilor economici să transporte deşeurile urbane numai la unitatea de tratare ecologică ce face obiectul contractului său de colaborare.
Referitor la existenţa pagubei iminente se consideră că şi aceasta a fost dovedită, argumentele fiind privarea de încasări importante în condiţiile în care deşeurile vor fi depozitate în cel mai bun caz în ambele depozite, precum şi faptului că finalitatea licitaţiei organizate este atribuirea contractului de achiziţie publică al cărui obiect se suprapune parţial cu contractul său, astfel că este evidentă paguba.
Au fost depuse la dosar acte în susţinerea motivelor de recurs constând în facturi fiscale şi situaţia de cheltuieli făcute de recurenta-reclamantă.
Ministerul Economiei şi Finanţelor, O.P.C.P. a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând în principal că în prezent procedura de atribuire a cărei suspendare s-a solicitat a fost finalizată, fiind încheiat la 28 iunie 2007 şi contractul cu firma câştigătoare, astfel că practic, cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Precizează de asemenea, că nu-i este opozabil contractul recurentei-reclamante cu Consiliul Local Piteşti, iar la data introducerii cererii de anulare a procedurii de atribuire, dreptul la acţiune al reclamantei era prescris.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile aduse sentinţei pronunţate de prima instanţă, apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru a se dispune măsura suspendării executării actului administrativ este necesar a se face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat cât şi paguba iminentă, fiind imperios necesar ca actul a cărui suspendare se solicită să producă efecte, a căror stagnare să tindă a se realiza prin cerere.
Deşi recurenta aduce argumente în ceea ce priveşte îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că acestea au fost bine analizate de prima instanţă.
Existenţa unui contract, chiar valabil, între recurentă şi Consiliul Local Piteşti nu este de natură a dovedi existenţa cazului bine justificat deoarece, motivelor corecte ce au format convingerea primei instanţe în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, li se adaugă faptul că acesta nu este opozabil intimatei-pârâte, care este suverană în a derula orice activitate de licitaţie publică pe care o consideră necesară.
Mai mult, în perioada declanşării procedurii licitaţiei publice, se constată faptul că lucrările care vizau desfăşurarea contractului încetaseră ca urmare a litigiilor ce s-au derulat între cele două părţi contractante, situaţie menţionată chiar de recurenta-reclamantă (filele 53-56, dosar fond).
Faptul că, potrivit susţinerilor recurentei obiectul licitaţiei se suprapune parţial cu obiectul contractului încheiat de ea cu Consiliul Local Piteşti nu se încadrează în „cazuri bine justificate", conform definiţiei acordate de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât starea de fapt şi de drept reţinută în mod corect de către prima instanţă nu este de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor şi operaţiunilor administrative contestate, iar în recurs nu au fost făcute probe noi cu privire la aceste aspecte.
Invocarea în dovedirea „pagubei iminente" a prejudiciului material constând în diminuarea încasărilor ca urmare a divizării clientelei, nu reprezintă un motiv suficient şi concludent pentru a considera îndeplinite cerinţele legale pentru suspendarea executării, cu atât mai mult cu cât acest prejudiciu poate fi susceptibil de a fi reparat în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Pentru a fi admisibilă suspendarea executării este necesar ca, în principiu să nu existe vreo modalitate de reparare a acestuia, astfel că invocarea unui prejudiciu pur financiar nu poate fi reţinut ca o dovadă a pagubei iminente.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond este corectă şi pentru motivul că suspendarea nu poate fi dispusă dacă efectele actului ce se solicită ar fi suspendat s-au produs, întrucât obiectul suspendării în acest caz nu mai există, procedura fiind finalizată la data de 28 iunie 2007 când a fost încheiat contractul de asistentă tehnică ce a făcut obiectul achiziţiei. în concluzie, în mod corect s-a statuat prin sentinţa recurată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) coroborate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Avându-se în vedere cele reţinute anterior, cât şi dispoziţiile art. 312 alin. (1), teza II, art. 316 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. L.I.I. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 546 din 20 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4570/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4573/2008. Contencios → |
|---|
