ICCJ. Decizia nr. 4661/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4661/2008
Dosar nr. 7013/2/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1399 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de reclamanta S.R.T., în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., dispunând anularea deciziei nr. 278 din 2 mai 2006 emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 278 din 2 mai 2006, pârâtul C.N.A. a sancţionat reclamanta cu amendă în cuantum de 15000 lei, pentru nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată şi completată, reţinându-se în motivarea acesteia că, între comentariile ce au precedat meciul din data de 27 aprilie 2006, dintre Steaua şi Middlesbrough şi transmisia efectivă a meciului, s-a inserat un grupaj publicitar a cărui durată a fost de 8 minute, faptă care contravine dispoziţiilor menţionate anterior.
Pârâta a apreciat că respectivele comentarii au fost generate de evenimentul sportiv.
Cu privire la individualizarea sancţiunii, s-a arătat că, fiind vorba despre un serviciu public de televiziune, prin fapta respectivă s-au sfidat norme morale şi legale şi s-a agresat publicul plătitor de taxe şi abonament cu publicitate pentru anumite produse şi servicii, reclamanta nefiind la prima sancţiune pentru astfel de fapte.
Decizia contestată este nelegală, apreciază instanţa de fond, deoarece din raportul de monitorizare care a stat la baza acestei decizii reiese că transmisia de pe terenul de fotbal a început la orele 2154, în condiţiile în care comentariile despre meci, ce au constituit un talk-show, s-au terminat la orele 2146.
Prima instanţă a respins susţinerea pârâtului din Decizia contestată, în sensul că meciul şi comentariile despre acesta au constituit un singur program, invocând prevederile art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002, care definesc „programul sau emisiunea" ca fiind „o comunicare audiovizuală identificabilă, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, conţinut, formă sau autor".
Este mai mult decât evident, se arată în considerentele sentinţei recurate, că o competiţie sportivă, un meci nu poate fi similar, din punctul de vedere al conţinutului, cu un comentariu despre acel meci, cu o discuţie referitoare la acesta purtată într-un studio de televiziune.
Nici celelalte condiţii din definiţia legală nu sunt întrunite, pentru a se putea pune semnul egalităţii între emisiunea talk-show şi întrecerea sportivă şi a le aprecia ca fiind un singur program sau emisiune, nici titlul, nici forma şi nici autorii nefiind aceeaşi.
Astfel, apreciază instanţa de fond, este corectă susţinerea reclamantei, în sensul că este vorba despre programe distincte, contractul depus la dosar cu o societate germană, care dădea dreptul reclamantei de a transmite în direct meciurile echipelor romaneşti din cadrul competiţiilor europene de fotbal, meciuri pentru care SPORTFIVE deţinea drepturi, dovedind acest fapt; producătorii au fost, aşadar, diferiţi, neputându-se susţine că meciul a fost produs de T.R.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în temeiul art. 304 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Recurentul-pârât în motivele de recurs precizează că sentinţa a fost pronunţată cu interpretarea greşită a legii, respectiv a art 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare întrucât comentariile despre meci, atât anterioare cât şi posterioare, precum şi transmisia de pe terenul de fotbal reprezintă de fapt o singură emisiune, neputând fi vorba despre emisiuni distincte.
Se arată şi faptul că instanţa de fond a interpretat greşit actele probatorii administrate în cauză, respectiv contractul depus de reclamantă, deoarece acesta este doar o înţelegere a părţilor contractante prin care intimata-reclamantă deţinea dreptul de exclusivitate în transmisia mediului Steaua - Middlesbrough şi el nu ar putea face dovada că, în speţă, ar fi vorba de emisiuni distincte.
Se menţionează şi faptul că nici în Legea audiovizualului şi nici în actele subsecvente emise în aplicarea acesteia nu există o prevedere prin care separarea emisiunilor să se poată face după cum acestea au producători diferiţi, mijloace de transmisie sau devize de cheltuieli diferite, întrucât pot exista situaţii în care două sau mai multe rubrici din cadrul unei emisiuni să fie realizate de producători diferiţi, după cum pot exista situaţii în care trei sau mai multe emisiuni la rând să fie realizate de acelaşi producător.
De altfel, uneori, cu acordul recurentului se poate diviza emisiunea în mai multe părţi, cu posibilitatea ca între acestea să fie difuzată publicitate, ori, în cazul emisiunii ce face obiectul discuţiilor din cauza dedusă judecăţii nu a fost obţinut un asemenea acord, astfel că în mod corect a fost aplicată sancţiunea.
Şi celelalte probe, printre care raportul de monitorizare, conduc la concluzia că a fost vorba de o singură emisiune, astfel că reclamanta a încălcat prevederile legale cu privire la condiţiile de difuzare a publicităţii, nefiind la prima abatere de acest fel.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât talk-show-ul ce a precedat mediul şi transmisia directă a acestuia reprezintă programe distincte, autonome, deoarece au formă, conţinut, devize de cheltuieli separate, autori (producători) diferiţi, la fel şi mijloace de transmisie diferite.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de criticile aduse sentinţei pronunţate de instanţa de fond, apreciată că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002 atunci când a apreciat că emisiunea talk-show şi întrecerea sportivă nu reprezintă un singur program sau emisiune.
De asemenea, şi probele administrate în cauză au fost eronat interpretate.
Aceasta deoarece situaţia de fapt, necontestată de părţi, ca de altfel şi raportul de monitorizare, conduc la concluzia potrivit căreia reclamanta la data de 27 aprilie 2006, a difuzat un singur program-emisiune, respectiv meciul de fotbal Steaua - Middlesbrough pentru care reclamanta deţinea un contract din 17 mai 2004, de licenţă pentru drepturile exclusive de televiziune pe teritoriul României referitor la toate meciurile în deplasare ale echipelor româneşti de club ce vor fi disputate în cadrul cupelor europene în sezonul 2004-2005 şi 2005-2006 şi pentru care SPORTFIVE deţine respectivele drepturi.
Comentariile referitoare la meciul ce urma să se transmită au avut loc în contextul aceleiaşi emisiuni, care nu a fost distinctă de transmiterea efectivă a mediului pentru care reclamanta avea exclusivitate potrivit contractului menţionat, care nu prezintă nici un fel de relevanţă în ceea ce priveşte stabilirea conţinutului noţiunii de „program sau emisiune", conform art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2002.
Aceasta este interpretarea corectă ce rezultă din chiar cele precizate de prezentatorul programului, care a făcut referire la o parte introductivă, talk-show, cu discuţii legate exclusiv de acest meci, la difuzarea meciului în direct, după care vor urma comentariile la finalul partidei.
Deci, în lipsa transmisiei meciului respectiv nu ar fi existat dezbateri anterioare şi posterioare acestuia care au avut aceeaşi unitate tematică, între acestea existând o strânsă conexiune. Ora diferită de începere a comentariilor faţă de transmisia efectivă a meciului nu prezintă relevanţă în stabilirea autonomiei unui program audiovizual, ci doar o delimitare în timp a momentului când se termină comentariile din studio şi începerea transmisiei efective a meciului.
Respectivele comentarii şi meciul de fotbal au constituit, în fapt, un singur „program" audio-vizual care corespunde definiţiei acordate de art. 1 lit. f) din Legea nr. 504/2004 şi anume, de „comunicare audiovizuală identificabilă, în cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, conţinut, formă, autor,,.
Definiţia nu face referire la producători ci doar la conţinutul programului difuzat, astfel că instanţa de fond a făcut eronată interpretare a noţiunii de program sau emisiune prin raportare la producătorii acesteia, cu atât mai mult cu cât intimata-reclamantă avea dreptul exclusiv de vizionare publică a acestui meci, care de altfel, a determinat şi comentariile.
Autorul emisiunii este tot intimata-reclamantă, numai studiourile de emisie au fost diferite.
Susţinerile acesteia nu pot fi reţinute deoarece separarea emisiunilor nu se poate face după criteriile invocate de aceasta, dispoziţiile art. Lit. f) din Legea nr. 504/2002, fiind singurele care pot individualiza o emisiune de alta, ori, în cauza de faţă, nu rezultă existenţa unor emisiuni diferite pe tema meciului Steaua - Middlesbrough. Prin urmare, fiind vorba de o singură emisiune, intimata-reclamantă a încălcat prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.
Avându-se în vedere cele reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că în cauză se impune, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 312 alin. (1), teza a II-a, art. 316 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, casarea sentinţei recurate şi, pe fond, respingerea acţiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva sentinţei nr. 1399 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta S.R.T., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4660/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4662/2008. Contencios → |
|---|
