ICCJ. Recunoaştere grad profesional corespunzător PÎCCJ pentru procuror DIICOT. Decizia nr. 4703/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4703/2008
Dosar nr. 7524/1/2008
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile unor procurori care au funcţionat sau funcţionează în cadrul D.I.I.C.O.T., între care şi recurenta K.N.R., cerere care a avut ca obiect recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, C.S.M. a reţinut că dispoziţiile OUG nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T. nu conţin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegaţi/detaşaţi/numiţi în cadrul acestei structuri specializate a Ministerului Public, astfel că acestora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.
Dispoziţiile Legii nr. 508/2004 nu prevăd înlăturarea obligaţiei de participare la concursul naţional pentru obţinerea gradului profesional; aşadar, devin aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004.
S-a apreciat de către intimat că numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. nu poate echivala cu promovarea în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deoarece condiţiile de numire la D.I.I.C.O.T. sunt diferite de cele stabilite în vederea promovării la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta K.N.R., în temeiul art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 317/2004, şi a solicitat admiterea acestuia şi recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivele de recurs se arată de către recurentă faptul că D.I.I.C.O.T. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, iar prin numirea sa în cadrul acestei structuri i-a fost oferit gradul profesional corespunzător.
În opinia recurentei, o dovadă în acest sens este faptul că participă în mod obligatoriu la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Au fost invocate şi hotărâri judecătoreşti pronunţate în acelaşi sens.
Pe de altă parte, în susţinerea pretenţiei sale, recurenta a invocat şi practica constantă a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în motivare, în esenţă, că trebuie să se facă distincţie între noţiunile de „promovare" şi „numire" pentru că legea stabileşte condiţii diferite pentru cele două instituţii.
S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T., deşi funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este o structură distinctă, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială.
Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face în anumite condiţii, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se realizează prin concurs, conform prevederilor art. 43-44 din Legea nr. 303/2004.
În concepţia intimatului, chiar dacă procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. sunt salarizaţi corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atunci când funcţionează în cadrul acestei structuri totuşi nu se poate considera că aceştia dobândesc gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru că legea prevede că, la încetarea activităţii, procurorii revin la parchetul de unde provin.
În privinţa practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurentă s-a susţinut de către intimat că deciziile au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri ordinare şi nu a recursului în interesul legii, motiv pentru care nu au caracter obligatoriu şi nu constituie o dezlegare la problema de drept supusă judecăţii.
S-a apreciat de către intimat că prin dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public care trebuie să susţină concurs pentru promovarea în funcţie de execuţie.
Intimatul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza pronunţării hotărârii recurate.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
Astfel, prin ordinul nr. 2290/2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta a fost numită, începând cu data 1 noiembrie 2005, în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T., nivel central.
Numirea recurentei în cadrul D.I.I.C.O.T. s-a făcut în anul 2005 când era în vigoare forma modificată a Legii nr. 508/2004, act normativ care prevede că D.I.I.C.O.T. este o structură în cadrul Ministerului Public, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Rezultă incontestabil că D.I.I.C.O.T. este organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Nu are relevanţă împrejurarea că această structură specializată are personalitate juridică.
Regulamentul de ordine interioară al parchetelor aprobat prin Ordinul nr. 529 din 21 februarie 2007 precizează la art.4 faptul că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează: a) D.N.A.; b) D.I.I.C.O.T.
Deşi D.I.I.C.O.T. este organizată în structura centrală şi teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004 modificată], structura teritorială este înfiinţată în circumscripţia teritorială a parchetelor de pe lângă curţile de apel şi de pe lângă tribunale.
Se mai poate observa că procurorii D.I.I.C.O.T., indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială) sunt convocaţi la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, participă la acestea şi îşi exprimă votul.
Înalta Curte apreciază că nu poate fi admisă ipoteza intimatului în sensul că recurentul este încadrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca procuror, exercită competenţele specifice uneia dintre direcţiile Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, are o salarizare corespunzătoare acestui nivelul şi totuşi acest procuror nu poate să aibă şi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Un argument în acest sens este acela că toţi procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă gradul profesional corespunzător.
Gradul profesional poate fi obţinut fie prin concurs, conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004, fie prin numire, potrivit Legii nr. 508/2004.
Legiuitorul nu a făcut distincţie în acest caz între promovare şi numire, ci a prevăzut o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracţiunilor asupra cărora D.I.I.C.O.T. are competenţă.
Procedura specială nu reprezintă o favorizare a procurorilor care au solicitat numirea în cadrul D.I.I.C.O.T. şi o eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condiţiile sunt mai riguros stabilite, fiind necesare calităţi deosebite. Mai mult, în urma modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai după susţinerea unui interviu organizat la nivel naţional .
Pe de altă parte, Înalta Curte consideră că nu se poate vorbi de o eventuală discriminare ce s-ar putea naşte în raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
De altfel, în ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, Curtea are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea şi Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că, îndeplinind în condiţiile legii o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detaşări sau delegări, instituţii care nu se confundă cu „numirea" în funcţie).
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 878 din 13 octombrie 2008, Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor".
Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T. revine, la încetarea activităţii, la parchetele de unde provine, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt numiţi pe perioadă nedeterminată şi nu determinată.
Norma legală a urmărit doar să protejeze procurorul şi, mai mult, acelaşi text, art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată, mai prevede şi faptul că procurorul revine fie la parchetul de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze, potrivit legii.
În condiţiile unificării normelor de competenţă materială şi funcţională prin OUG nr. 131/2006, procurorii din structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeaşi competenţă materială şi funcţională ca şi procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.
Prin urmare, în cazul infracţiunilor ce se află în competenţa procurorilor D.I.I.C.O.T., aceştia îndeplinesc aceleaşi atribuţii cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Este de menţionat şi faptul că Înalta Curte s-a pronunţat în mod constant prin jurisprudenţa sa în sensul recunoaşterii gradului de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.I.I.C.O.T.
Înalta Curte nu poate primi susţinerile intimatului în sensul că deciziile pronunţate anterior nu au caracter obligatoriu, întrucât în practica C.E.D.O. s-a statuat faptul că rolul unei jurisdicţii supreme este tocmai acela de a regla contradicţiile jurisdicţionale, iar prin pronunţarea aceleiaşi soluţii se evită divergenţele jurisdicţionale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va anula Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a C.S.M., în ceea ce o priveşte pe recurentă, va fi admisă cererea acesteia şi va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de K.N.R. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce o priveşte pe recurenta K.N.R. şi obligă intimatul C.S.M. să recunoască recurentei gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2380/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2382/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
