ICCJ. Decizia nr. 4704/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4704/2008
Dosar nr. 2225/2/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1374 din 6 mai 2008, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu pârâtul M.I.R.A. şi a obligat pe acesta din urmă să plătească reclamantei sporul de fidelitate pentru anul 2005, precum şi primele de vacanţă aferente perioadei 2004-2006, actualizate; a respins totodată acţiunea reclamantei faţă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor .
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin OG nr. 38/2003, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 353/2003 s-a acordat poliţiştilor dreptul la o primă de vacanţă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar prin legile bugetului de stat s-a dispus suspendarea succesivă a aplicării acestor dispoziţii legale, perioada de suspendare fiind prelungit până la data de 31 decembrie 2006.
În raport de actele normative sus-menţionate instanţa a apreciat că suspendarea exerciţiului drepturilor reclamantei nu echivalează cu anularea acestuia, astfel încât, la încetarea perioadei de suspendare se impune plata retroactivă a drepturilor salariale menţionate.
S-a invocat în acest sens şi Decizia nr. XII din 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii.
Acelaşi raţionament a fost avut în vedere şi cu privire la sporul de fidelitate solicitat de reclamantă, astfel cum a fost reglementat de dispoziţiile OG nr. 38/2003 şi a cărui aplicare a fost de asemenea suspendată prin dispoziţiile OUG nr. 118/2004.
În ceea ce priveşte acţiunea formulată împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea acesteia întrucât între pârâtul M.I.R.A. şi pârâtul chemat în garanţie Ministerul Economiei şi Finanţelor nu există un raport de garanţie, iar existenţa unor obligaţii specifice legate de elaborarea proiectului de buget nu se poate confunda cu o asemenea obligaţie; de asemenea nu există un raport obligaţional între reclamantă şi pârâtul chemat în garanţie, atâta vreme cât reclamanta nu este încadrată în muncă la această autoritate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.
Recurentul a susţinut că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, sub aspectul admiterii cererii intimatei-reclamante referitoare la acordarea primei de concediu pentru anul 2006 şi a sporului de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie 2005, respectiv, după data pensionării acesteia, 3 octombrie 2005, întrucât, din interpretarea logică a dispoziţiilor OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, rezultă că drepturile solicitate se acordă numai funcţionarilor publici cu statut special, poliţişti şi numai celor aflaţi în activitate, fiind calculate în raport de salariul de bază cuvenit acestora.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut că „La plecarea în concediul de odihnă, poliţistul primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 6 din acelaşi act normativ „Pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
În raport de aceste prevederi legale şi cum intimatul-reclamant a avut calitatea de angajat, ca ofiţer de poliţie, al Ministerului Administraţiei şi Internelor până la data de 20 octombrie 2005, rezultă că, în mod eronat, instanţa de fond a obligat recurentul-pârât să plătească acestuia sumele reprezentând spor de fidelitate şi primă de vacanţă aferente perioadei de după ieşirea la pensie a intimatului, respectiv spor de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005-31 decembrie 2005 şi prima de vacanţă aferentă anului 2006.
Pe cale de consecinţă, Curtea, admiţând recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată, în sensul înlăturării obligaţiei de plată a recurentului pentru perioadele mai sus menţionate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1374 din 6 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătura obligarea Ministerului Administraţiei şi Internelor la plata primei de vacanţă pe anul 2006 şi a sporului de fidelitate pentru perioada 1 octombrie 2005 – 31 decembrie 2005.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4701/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4706/2008. Contencios → |
|---|
