ICCJ. Decizia nr. 4707/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4707/2008
Dosar nr. 565/2/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1096 din 3 aprilie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a anulat hotărârea nr. 16431/426 din 15 februarie 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 21 noiembrie 1941-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat, în urma probelor administrare în fond după casare, respectiv acte noi privind refugiul părinţilor reclamantului, din Braşov în toamna anului 1940 şi martie 1941 şi declaraţiile autentificate ale martorilor P.Ş. şi N.E., că hotărârea nr. 16431/426 din 15 februarie 2007 emisă de pârâtă, este nelegală în condiţiile în care reclamantul a probat că îndeplineşte cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În acest sens s-a reţinut că părinţii reclamantului, cetăţeni români de etnie maghiară, au fost obligaţi să părăsească domiciliul lor din Municipiul Braşov, ca urmare a persecuţiei etnice suferite după cedarea Ardealului de Nord şi să se refugieze în zonele ocupate de administraţia maghiară din Judeţul Harghita, iar ulterior, în martie 1941, în Judeţul Cluj.
Faţă de împrejurarea că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamantul s-a născut la data de 21 noiembrie 1941, în localitatea de refugiu a părinţilor săi, respectiv în Municipiul Cluj, instanţa a apreciat că acesta este îndreptăţit să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 întrucât a suferit alături de părinţii săi consecinţele materiale şi morale ale refugiului din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, susţinând că depunerea de înscrisuri noi la instanţa de fond nu poate duce la reţinerea culpei sale şi la anularea hotărârii nr. 1641/426 din 15 februarie 2007 atâta vreme cât reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se adresa mai întâi emitentului hotărârii pentru a cere revizuirea acesteia.
Recursul este nefondat.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond intimatul-reclamant a făcut dovada susţinerilor sale cu probele administrate în cauză.
În acest context este lipsit de relevanţă momentul la care probele au fost depuse, lipsa unor dovezi concludente depuse în faţa Comisiei, fiind acoperită prin depunerea acestora, ulterior, în faţa instanţei de fond, astfel cum s-a dispus prin hotărârea de casare.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat situaţia de fapt în raport cu întregul material probator aflat în dosar la momentul judecării pricinii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
De altfel, în baza rolului activ al instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au chiar obligaţia „să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii…".
Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1096 din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4706/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4709/2008. Contencios → |
|---|
