ICCJ. Decizia nr. 4712/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4712/2008
Dosar nr. 339/33/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.M. a solicitat anularea Hotărârii Consiliului de Onoare al UM 02216 Cluj-Napoca din 7 februarie 2008 şi a Deciziei Consiliului de Onoare din 20 februarie 2008.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 460/2008 din 29 mai 2008 a respins cererea reclamantului.
Instanţa de fond a reţinut faptul că prin Hotărârea din 7 februarie 2008 s-a stabilit vinovăţia reclamantului pentru săvârşirea mai multor fapte şi s-a hotărât adoptarea propunerii amânării în gradul următor pe timp de un an, iar apelul formulat a fost respins prin Decizia Consiliului de Onoare din 21 februarie 2008.
S-a considerat că nu poate fi reţinută critica reclamantului privind incompatibilitatea maiorului N.L. pentru că nu a fost desemnat ca ofiţer cu cercetarea penală, iar reclamantul avea posibilitatea să-l recuze, dar nu a făcut acest lucru.
Analizând şi critica privind componenţa consiliului de onoare instanţa de fond a reţinut că numai consiliul format pentru stabilirea vinovăţiei este ales, pe când cel constituit pentru soluţionarea apelului este numit.
Referitor la excepţia de inadmisibilitate instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea din 7 februarie 2008 consiliul de onoare a propus şi nu a stabilit sancţionarea amânării înaintării în grad pe timp de un an, iar analiza legalităţii acestei măsuri (de propunere şi nu de aplicare a sancţiunii propriu-zise) este subsecventă rezultatului analizei legalităţii măsurii de stabilire a vinovăţiei.
Referitor la cererea de anulare a măsurii propriu-zise de amânare a înaintării în grad instanţa de fond a considerat-o ca fiind prematură întrucât această măsură nu a fost încă luată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs G.M.V. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulată.
În motivele de recurs este criticată soluţia instanţei de fond pe motiv că cele două hotărâri atacate sunt nule datorită incompatibilităţilor invocate, chiar dacă nu au fost formulate cereri de recuzare din partea reclamantului, iar înfiinţarea consiliilor de onoare are ca scop prevenirea abuzurilor.
Se invocă contradicţia dinte considerentele de la pct. 2 şi dispozitivul de la pct. 3 din Hotărârea Consiliului de Onoare din 20 februarie 2008, iar instanţa de fond a ignorat faptul că hotărârea nu este motivată iar sancţiunea nu poate fi decât nulitatea ei.
Ministerul Apărării a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru că nu s-a făcut o încadrare în fapt şi în drept a motivelor de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat anularea celor două acte administrative prin care a fost propusă sancţiunea avansării în gradul următor pe timp de un an, iar apelul declarat a fost respins.
Instanţa de fond a analizat motivele de nulitate a celor două acte şi a apreciat că ele sunt neîntemeiate.
Referitor la primul motiv de recurs invocat privind greşita soluţionare a motivului ce viza incompatibilitatea participării la efectuarea actelor de cercetare penală şi respectiv judecată a celor doi ofiţeri, A.M. şi N.L., Înalta Curte constată că este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, cercetarea a fost făcută de către cpt. A.M. pentru că potrivit art. 14 alin. (2) şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Regulament cercetarea prealabilă a abaterii se realizează de un singur ofiţer. Chiar dacă mr. N.L. a exprimat o opinie în legătură cu faptele reclamantului el nu a fost ofiţerul desemnat de comandantul unităţii militare să efectueze cercetarea prealabilă şi nu era incompatibil.
Dacă reclamantul aprecia că existau temeiuri legate de o incompatibilitate a mr. N.L. putea să uzeze de calea recuzării care este reglementată de art. 23 din Regulament.
În motivele de recurs, recurentul invocă faptul că nu are studii juridice, dar, din perspectiva principiului că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, cu atât mai mult necunoaşterea unui regulament militar de către un militar, aceste susţineri vor fi înlăturate.
Ar trebuie precizat că nici în calea de atac a apelului, recurentul nu a invocat această incompatibilitate.
În condiţiile în care dispoziţiile legale nu au fost încălcate, recurentul avea numai posibilitatea, dacă aprecia că mr. N.L. şi-a spus părerea, să ceară recuzarea acestuia, dar acest motiv nu poate fi invocat direct în faţa instanţei de judecată.
Nici susţinerile din recurs ce ar viza o nerespectare a dreptului la apărare nu pot fi reţinute pentru că, din actele aflate la dosar, rezultă că au fost respectate prevederile legale privind cercetarea prealabilă, propunerea sancţiunii.
Şi argumentele aduse referitoare la contradicţia dintre considerentele de la pct. 2 şi dispozitivul de la pct. 3 din Hotărârea Consiliului de Onoare din 20 februarie 2008 vor fi respinse.
Mai întâi, se observă că recurentul face o confuzie. Hotărârea Consiliului de Onoare nu este din 20 februarie 2008 ci este emisă la 7 februarie 2008, la data de 20 februarie a fost emisă Decizia Consiliului de Onoare. Dar considerând că recurentul face referire la Hotărârea Consiliului de Onoare din 7 februarie 2008 se constată că nu există contradicţia invocată deoarece sancţiunea propusă nu a fost modificată pentru că apelul fiind declarat de recurent, chiar dacă s-a apreciat că a fost săvârşită şi abaterea prevăzută de art. 44 alin. (1) pct. a alin. (4) din R.G. nu i se pute agrava situaţia în propria cale de atac, ca o expresie a principiului de dreptnon reformatio in pejus.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.M.V. împotriva sentinţei civile nr. 460 din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4711/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4713/2008. Contencios → |
|---|
