ICCJ. Decizia nr. 4713/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4713/2008
Dosar nr. 615/33/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 453 din 27 mai 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.L., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că martorii audiaţi în instanţă, respectiv U.I. şi D.I., au confirmat refugiul părinţilor reclamantului din localitatea de domiciliu Ghiolţ în localitatea Geaca, în martie 1945, ca urmare a persecuţiei etnice suferite, iar înscrisurile şi actele de stare civilă depuse au dovedit că reclamantul s-a născut în perioada refugiului familiei, respectiv la data de 17 august 1934.
În raport de această situaţie de fapt şi, reţinând incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi ale art. 8 şi art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, instanţa a apreciat că reclamantul are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între 1 octombrie 1940 şi data încetării refugiului, considerând totodată că, din motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiaţi împreună cu părinţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut că, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 permite administrarea probei cu martori, potrivit acestei dispoziţii legale sunt necesare două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date, respectiv data şi motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, iar dovezile administrate în cauză sunt insuficiente, contradictorii şi au un caracter precar.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicare a prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de art. 1 din ordonanţă, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie de martori.
În cauză însă, instanţa de fond a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului şi a acordat acestuia drepturile prevăzute de lege, exclusiv în baza declaraţiilor autentificate de martori deşi ea însăşi, a apreciat necesitatea suplimentării probatoriilor prin audierea acestora, nemijlocit, în faţa instanţei, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă din data de 6 mai 2008, când s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea citării acestor martori.
Se constată deci, în afara împrejurării că declaraţiile autentificate depuse în probaţiune nu conţin precizări cu privire la împrejurările şi motivul refugiului şi faptul că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu nesocotirea celor dispuse prin încheierea mai sus menţionată, ceea ce este de natură să atragă nelegalitatea acestei sentinţe.
Aşa fiind, în considerarea dispoziţiilor art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza instanţei de fond, în vederea administrării probei cu martori, dispusă prin încheiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 453 din 27 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 4712/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4714/2008. Contencios → |
|---|
