ICCJ. Decizia nr. 4711/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4711/2008
Dosar nr. 19/33/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal , prin sentinţa civilă nr. 318 din 17 martie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea nr. 22460 din 23 noiembrie 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute şi reglementate de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului C.C.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, în dovedirea calităţii de urmaş a celui decedat, reclamanta a depus în probaţiune acte de stare civilă, adeverinţă eliberată de Primăria comunei Săcuieu din care rezultă că locuinţa familiei C. se afla în apropierea fostului Pichet maghiar din perioada 1940-1945, respectiv, în nordul satului Vişag, precum şi declaraţii autentificate ale martorilor T.T. şi F.G.
S-a reţinut de asemenea că, în cauză, a fost audiat martorul C.G. care a confirmat calitatea de refugiaţi a familiei C., respectiv a părinţilor defunctului soţ al reclamantei, împreună cu acesta, ca urmare a persecuţiei etnice la care a fost supusă populaţia de origine română, din partea autorităţilor maghiare instalate după cedarea Ardealului de Nord, în condiţiile în care, prin mijlocul localităţii lor de domiciliu s-a stabilit graniţa dintre România şi Ungaria.
Analizând toate probele mai sus menţionate, inclusiv prin prisma faptului că, atât martorul C.G. cât şi martorul F.G., au calitate de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, instanţa de fond a concluzionat că reclamanta se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a unei persoane refugiate.
Pe cale de consecinţă, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i acorde reclamantei beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 1 decembrie 1940-5 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
În motivarea recursului intimata a arătat că, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 prevede posibilitatea dovezii cu declaraţii de martori, acestea trebuie să fie foarte clare şi să se susţină reciproc, neputându-se recunoaşte un interval de refugiu nedeclarat de ambii martori, aşa cum a procedat instanţa de fond.
Recurenta a mai susţinut că, deşi sunt declaraţii notariale, acestea pot face dovada până la înscrierea în fals, dar numai cu privire la constatările notarului, acesta neavând puterea să ateste veridicitatea celor declarate.
În acest context s-a apreciat că instanţa nu a manifestat maxima diligenţa şi nu a administrat toate probele necesare pentru relevarea adevărului.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, exigenţele legale sus-menţionate sunt îndeplinite, reclamanta făcând dovada atât cu înscrisuri emise de organele competente, cât şi cu declaraţii de martori, atât autentificate cât şi date nemijlocit în faţa instanţei, că defunctul ei soţ s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiei etnice instaurată în Ardealul de Nord, după Dictatul de la Viena.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios, că defunctul C.C. îndeplineşte cerinţele art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În conformitate însă, cu dispoziţiile art. 3 din acest act normativ „Soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 lit. a)-c) şi g), va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea,… de o indemnizaţie lunară de 100 lei neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit".
În raport de această dispoziţie legală, rezultă că instanţa de fond a greşit atunci când a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 decembrie 1940-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, întrucât numai persoanele aflate direct în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) au dreptul la o indemnizaţie lunară de 100 lei în raport de perioada în care au fost strămutaţi, respectiv pentru fiecare an de strămutare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 din ordonanţă, soţul supravieţuitor primind o indemnizaţie lunară fixă, conform art. 3 din acest act normativ.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 şi art. 312 C. proc. civ., Curtea admiţând recursul va modifica în parte sentinţa atacată în sensul recunoaşterii, în favoarea reclamantei, a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 318 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că acordă reclamantei drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4709/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4712/2008. Contencios → |
|---|
