ICCJ. Decizia nr. 4714/2008. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4714/2008

Dosar nr. 637/33/200.

Şedinţa publică din 12 decembrie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 446 din 23 mai 2007, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.F., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, din declaraţia martorului P.I., completată cu hotărârea prin care acestuia i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, precum şi din actele depuse la dosar, respectiv înscrisuri referitoare la refugiul şi evacuarea familiei reclamantei şi inventar de păgubiţi de război, rezultă refugiul acestora, din localitatea Cluj în localitatea Holod şi apoi Arad, în perioada mai 1942-martie 1945.

În raport de aceste dovezi şi în considerarea împrejurării că naşterea în timpul refugiului are aceleaşi consecinţe asupra noului născut ca şi asupra întregii familii, instanţa a concluzionat că situaţia reclamantei face obiectul Legii nr. 189/2000, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a considerat că se impune o distincţie în ceea ce-i priveşte pe copiii născuţi în timpul refugiului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj susţinând că, din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu şi nici nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând României, prin urmare aceasta nu îndeplineşte cerinţele Legii nr.189/2000.

S-a invocat de asemenea şi împrejurarea că Legea nr. 189/2000, ca şi dispoziţiile HG nr. 127/2002, prevăd în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi.

Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii de natură etnică, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii celor afectaţi.

În consecinţă, intimata-reclamantă născută, pe teritoriul României, în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv oraşul Arad, la data de 22 mai 1942, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptăţită, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 446 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4714/2008. Contencios