ICCJ. Decizia nr. 4715/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4715/2008
Dosar nr. 707/33/200.
Şedinţa publică din 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 444 din 22 mai 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantul T.G., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea nr. 22787 din 21 februarie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că declaraţiile autentificate ale martorilor L.A. şi F.G., confirmă calitatea de refugiat a reclamantului şi a familiei acestuia, în perioada noiembrie 1940-martie 1945, din localitatea Cluj, în localitatea Timişoara, refugiul fiind determinat de teama persecuţiilor etnice declanşate în urma cedării Ardealului de Nord.
S-a apreciat că proba testimonială administrată în cauză este pertinentă şi concludentă în cauză, martorii relatând detalii ale refugiului pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal, ei înşişi fiind beneficiari ai Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, invocând insuficienţa şi contradictorialitatea probelor administrate în cauză, precum şi precaritatea acestora, motivat de împrejurarea că cele relatate în declaraţiile autentificate nu intră în puterea de verificare a notarului care le-a autentificat, sub aspectul veridicităţii faptelor relatate.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 – până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit dispoziţiilor art. 4 din HG nr. 124/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori, dispoziţia legală neimpunând nici un fel de alte condiţii cu privire la validitatea acestui mijloc de probă.
În speţă, s-a făcut dovada indubitabilă a susţinerilor reclamantului, astfel cum rezultă din declaraţiile autentificate ale martorilor L.A. şi F.G., care au indicat acelaşi împrejurări şi aceeaşi perioadă a refugiului, aspecte constatate nemijlocit în condiţiile în care ei însuşi au calitate de refugiat, recunoscută prin hotărâri emise de intimata-pârâtă.
Pe cale de consecinţă, criticile formulate de recurentă împotriva hotărârii instanţei de fond sunt neîntemeiate.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 444 din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4714/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4737/2008. Contencios → |
|---|
