ICCJ. Decizia nr. 4739/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4739/2008
Dosar nr. 13065/3/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2207 din 9 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a HG 1305/2002, invocată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu D.G.P.M. Bucureşti şi Guvernul României, în dosarul nr. 13065/3/2008 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin HG nr. 1305/2002 a fost aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Corpului Naţional al Poliţiştilor, care face corp cu Hotărârea de Guvern menţionată, astfel că este un act administrativ cu caracter normativ şi nu individual şi nu poate fi cenzurată pe calea excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, 5 zile de la comunicare, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că:
- i-a fost încălcat dreptul la apărare şi la un proces echitabil, pentru că instanţa fondului nu s-a pronunţat în nici un fel asupra cererii sale depusă la dosar, prin care solicită amânarea cauzei şi comunicarea întâmpinării şi a actelor depuse de pârâţi în vederea pregătirii apărării, mai mult decât atât trecându-se la soluţionarea cauzei. În acest mod instanţa de fond a încălcat şi principiul contradictorialităţii procesului civil.
- judecătorul fondului a încălcat şi prevederile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., ce se referă la rolul activ al judecătorului, pronunţând astfel o hotărâre nelegală şi netemeinică.
- pe fondul cauzei, recurentul-reclamant susţine că hotărârea pronunţată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, reţinând în mod eronat că actele administrative unilaterale cu caracter normativ nu sunt supuse controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ.
- în condiţiile în care instanţa de fond şi-a motivat soluţia pe dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, după modificarea sa prin Legea nr. 262 din 30 iulie 2007, recurentul-reclamant prin cererea de recurs invocă excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, care, după opinia sa, încalcă prevederile constituţionale privind liberul acces la justiţie şi garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
A depus, întâmpinare, intimata-pârâtă, D.G.P.M. Bucureşti prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat precum şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/20007 şi menţinerea sentinţei instanţe de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, „legalitatea unui act administrativ unilateral, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Art. 2 alin. (1) lit. c) din Lege, defineşte actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii…."
Din interpretarea dispoziţiilor art. 4 din legea contenciosului administrativ, rezultă că legiuitorul nu a avut în vedere doar actele administrative cu caracter individual care nu mai pot fi atacate pe calea acţiunii directe ci şi actele administrative unilaterale cu caracter normativ care, în principiu, pot fi atacate oricând.
Actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, nu numai pe calea excepţiei de nelegalitate, dar chiar şi pe calea acţiunii directe conform art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.
O soluţie de unificare a practicii judiciare, în sensul că pot fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, a fost adoptată şi în plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la şedinţa din data 29 septembrie 2008.
Obligaţia instanţei de contencios administrativ investită cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate este doar aceea de a verifica dacă excepţia vizează un act administrativ unilateral sau un alt act juridic.
Aşadar, soluţia instanţei de fond de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1305/2002, act administrativ unilateral cu caracter normativ, apare ca fiind greşită, textul art. 4 din lege statuând că pot fi cenzurate conform acestei proceduri, actele administrative unilaterale astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. c) fără a se distinge după cum au caracter individual ori normativ.
Ca o concluzie a considerentelor expuse, recursul declarat de reclamant urmează a fi admis iar sentinţa pronunţată casată cu trimitere la aceeaşi instanţă pentru rejudecare, cu aplicarea şi a art. 312 C. proc. civ.
La momentul rejudecării, instanţa de fond va avea în vedere şi celelalte critici formulate de recurent prin motivele de recurs, referitoare la încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil, la respectarea principiului contradictorialităţii procesului civil, a rolului activ al judecătorului, cât şi excepţia de neconstituţionalitate despre care se face vorbire în motivele de recurs, în condiţiile în care recurentul o va mai susţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul A.I. împotriva sentinţei civile nr. 2207 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4738/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4740/2008. Contencios → |
|---|
