ICCJ. Decizia nr. 505/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 505/2008
Dosar nr. 10191/2/2006
Şedinţa publică din 12 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 noiembrie 2006, reclamantul P.P., în contradictoriu cu Guvernul României, a solicitat ca Instanţa să constate dreptul de a i se pune la dispoziţie un autoturism D. pentru care a achitat suma de 70.000 lei, preţ integral, la data de 2 august 1990, cu obligarea pârâtului la plata sumei de 30.000 RON reprezentând paguba ce i-a fost cauzată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, de la data de 2 august 1990 a formulat mai multe memorii adresate ministerelor şi instituţiilor de stat implicate în producerea şi comercializarea autoturismelor, i s-a promis rezolvarea situaţiei, fapt ce nu s-a împlinit.
La data de 20 februarie 2007 a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului M.F.P. solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 24 aprilie 2007 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Guvernul României, Curtea de Apel reţinând că acţiunea circumscrie dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul şi intervenientul au invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, iar Instanţa a respins excepţia reţinând că reclamantul solicită livrarea unui autoturism D. şi nu despăgubiri, astfel cum prevede Legea nr. 146/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 1683/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Curtea de Apel a apreciat că între reclamant şi statul român, reprezentat de I.D.M.S. şi C.E.C., în conformitate cu H.C.M. nr. 1187/1962, nu a existat un contract pentru livrarea autoturismului, astfel încât în prezent, statul, reprezentat de Guvern, nu are o răspundere contractuală faţă de reclamant, iar prejudiciul suferit este acoperit în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 146/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. SA în vederea achiziţionării de autoturisme D.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă că, în conformitatea cu H.C.M. nr. 1187/1962, din momentul în care reclamantul a depus la C.E.C. suma pentru achiziţionarea unui autoturism D., în sarcina statului se năştea obligaţia de predare a autoturismului la o dată ulterioară, astfel încât sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Verificând cauza în funcţie de recursul declarat şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin depunerea în cont la C.E.C. a sumei de 70.000 lei, pentru achiziţionarea unui autoturism D., la data de 2 august 1990, nu s-a încheiat un contract de vânzare - cumpărare între reclamant şi Statul Român şi nici un antecontract de vânzare - cumpărare, întrucât nu există voinţa vânzătorului, determinarea certă a obiectului vânzări şi nici cuantumul preţului, care era fixat de legislaţia în vigoare din perioada 1990 - 1991 pentru momentul efectuării eventualei tranzacţii.
Consemnarea sumei la C.E.C. pentru achiziţionarea unui autoturism nu poate fi calificată ca promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare, întrucât o astfel de promisiune reprezintă un contract, care nu poate fi revocat decât prin consimţământul părţilor, conform art. 969 alin.2 C. civ. Or, în situaţia dată, suma putea fi retrasă oricând prin voinţa unilaterală a deponentului (a recurentului), fiind vorba de un contract de depozit neregulat intervenit între deponent şi C.E.C., acest depozit reprezentând numai o garanţie în vederea stabilirii rangului preferenţial în vederea încheierii, la o dată ulterioară, a contractului de vânzare - cumpărare a autoturismului D.
Pentru repararea pagubei cauzate deponenţilor a fost emisă Legea nr. 146/2007 şi apoi OUG nr. 156/2007, prin care se acordă despăgubiri persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. în vederea achiziţionării de autoturisme.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.P., împotriva sentinţei civile nr. 1683 din 15 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 483/2008. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 518/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
