ICCJ. Decizia nr. 575/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 575/2008
Dosar nr. 2041/2/2007
Şedinţa publică din 14 februarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 martie 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul D.F.L. a chemat în judecată pe pârâţii M.I.R.A. şi M.E.F., solicitând obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anii : 2004 şi 2005, respectiv la prime de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu în anii 2004, 2005 şi 2006, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda medie practicată în sistemul bancar; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, poliţiştii, începând cu anul 2004 trebuiau să beneficieze de sporul de fidelitate şi prima de vacanţă.
Drepturile nu au fost acordate deoarece prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2004, 2005 şi 2006 a fost suspendată plata.
Reclamantul consideră că suspendarea aplicării drepturilor nu echivalează cu anularea drepturilor şi întrucât începând cu anul 2007 nu mai există o lege de suspendare a drepturilor, pârâţii sunt obligaţi să plătească sumele datorate.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul apreciază că în condiţiile suspendării succesive a prevederilor referitoare la plata primei de concediu şi a sporului de fidelitate, în bugetul aprobat nu au fost alocate sumele pretinse.
În ceea ce priveşte acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2004, pârâtul arată că reclamantul a beneficiat de plata dreptului pentru anul 2004.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F., arătând că, în ipoteza admiterii acţiunii, această instituţie trebuie să îi vireze sumele necesare efectuării plăţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 6 iunie 2007, pronunţată în Dosar nr. 2041/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a obligat pârâtul M.I.R.A. la plata drepturilor băneşti reprezentând sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anii 2004 şi 2005 şi drepturi băneşti reprezentând prime de concediu aferente anilor 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.
A obligat M.E.F. să aloce sumele necesare efectuării plăţii drepturilor acordate.
A respins cererea de chemare în garanţie ca nefondată şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 100 lei către reclamant.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că aplicarea prevederilor legale referitoare la plata primei de concediu şi a sporului de fidelitate de care beneficiază poliţiştii a fost suspendată succesiv până la 31 decembrie 2006.
Suspendarea exerciţiului unui drept nu echivalează cu însăşi înlăturarea acestuia, atâta vreme cât, prin nici o dispoziţie legală nu i-a fost înlăturată existenţa pentru anii 2004 - 2006 şi în continuare.
Curtea de Apel a mai arătat că încălcarea existenţei acestor drepturi salariale ar contraveni prevederilor art. 41, art. 53 şi art. 16 alin. (1) din Constituţia României întrucât aceste drepturi sunt derivate din dreptul de remunerare a muncii, care nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Obligarea pârâtului M.E.F. la alocarea sumelor necesare efectuării plăţilor acordate ordonatorului principal de credite s-a întemeiat pe dispoziţiile HG nr. 208/2005, având în vedere faptul că bugetul de stat este gestionat de acest pârât.
Cererea de chemare în garanţie a fost respinsă apreciindu-se că nu reprezintă o cerere de despăgubiri întemeiată pe dispoziţiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul M.I.R.A., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că în mod greşit a fost acordat sporul de fidelitate pentru anul 2004, deoarece acest spor a fost plătit tuturor poliţiştilor.
Se mai consideră că reclamantul avea obligaţia să dovedească plata conform art. 1169 C. civ.
Împotriva aceleaşi sentinţe a formulat recurs şi pârâtul M.E.F., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul M.E.F. invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 500/2002.
Recurentul arată că responsabilitatea sa se limitează la faza de proiect bugetar, că nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea sa în judecată.
Pretenţiile intimatului - reclamant sunt drepturi salariale care nu pot fi plătite decât de către angajator, iar M.I.R.A. are calitatea de ordonator principal de credite.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă.
Recurentul consideră neîntemeiată acţiunea pe fondul său, deoarece normele care prevedeau sporurile au fost suspendate anual prin Legea bugetului.
Cererea este neîntemeiată şi prin prisma prevederilor Constituţiei României, potrivit cărora, măsurile de protecţie socială sunt stabilite prin lege şi tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestei măsuri pentru o anumită durată.
Recurentul invocă Deciziile nr. 214/2005 şi nr. 370/2005 ale Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituţie,care nu au mar putea fi anulate de legiuitor.
Recursurile sunt fondate şi urmează a fi admise în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. pentru următoarele considerente.
Asupra cererii de recurs formulată de recurentul - pârât M.I.R.A.
Recurentul a invocat greşita acordare a sporului de fidelitate pe anul 2004.
Dovada plăţii cade în sarcina recurentului şi nu a intimatului.
Conform art. 1169 C. civ., „ cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească".
Recurentul a pretins că plata a fost efectuată, însă la instanţa de fond nu a produs dovada cerută de art. 1169 C. civ.
În recurs, recurentul, la solicitarea instanţei, a depus la dosar adresele din 5 februarie 2008 din care rezultă că reclamantului i s-a plătit sporul de fidelitate pentru anul 2004.
Cu privire la recursul formulat de pârâtul M.E.F.:
Invocarea prevederilor HG nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea M.F.P. şi a A.N.A.F. în scopul justificării obligării recurentului la alocarea sumelor necesare efectuării plăţii drepturilor acordate este greşită.
Recurentul are obligaţia, conform actului normativ sus - menţionat, să elaboreze proiectul bugetului de stat.
Numai prin Legea bugetului de stat care este aprobată de Parlamentul României pot fi alocate în final sumele de bani necesare plăţilor drepturilor.
Aşadar, obligarea recurentului - pârât M.E.F. să aloce sumele anterior aprobării Legii bugetului este dată cu aplicarea greşită a legii, fiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Urmează a se constata lipsa calităţii procesuale pasive a recurentului - pârât.
În ceea ce priveşte criticile aduse fondului cererii, de către acelaşi recurent, întrucât s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, se va considera că nu mai este necesar să fie analizate, având în vedere şi că recurentul M.I.R.A. nu a formulat astfel de critici.
În consecinţă, urmare a admiterii recursurilor, se va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că se va înlătura obligarea M.I.R.A. la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anul 2004.
Se va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F.
Urmează a se respinge cererile formulate faţă de M.E.F.
M.I.R.A. va fi obligat la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Se va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.I.R.A. şi de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 1538 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că înlătură obligarea M.I.R.A. la plata sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pentru anul 2004.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F.
Respinge cererile formulate faţă de M.E.F.
Obligă M.I.R.A. la 100 lei cheltuieli de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 526/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 576/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
