ICCJ. Decizia nr. 615/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 615/2008
Dosar nr. 1006/2/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta A.R.C.C.A. a chemat în judecată pe pârâtul M.C.C., solicitând instanţei ca pârâtul să fie obligat să răspundă la plângerea prealabilă formulată, înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. 6898, la 31 august 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în temeiul Legii nr. 35/1994 a fost abilitată de a percepe şi a încasa timbrul literar, conform anexei 9 din Ordinul nr. 48211/1994. S-a mai susţinut că în data de 09 decembrie 2003, prin Ordinul comun al M.C.C. nr. 2823 şi al M.F. nr. 1566 şi a Normelor metodologice, au fost selectate pentru încasarea timbrului literar numai două asociaţii de creatori, retrăgându-se A.R.C.C.A., astfel fără nici o motivare, dreptul de încasare a timbrului literar.
S-a mai arătat, totodată, şi că s-au întreprins nenumărate diligenţe în sensul includerii reclamantei în lista nr. 1, Anexă la Normele metodologice, însă M.C.C. a lipsit asociaţia de un răspuns, creându-i astfel un prejudiciu material şi moral.
Prin sentinţa civilă nr. 1254 din 14 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei A.R.C.C.A. formulată în contradictoriu cu pârâţii M.C.C. şi M.E.F., ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut încălcarea de către asociaţia reclamantă a termenului de introducere al acţiunii, prevăzut de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, stabilind că vătămarea suferită este cauzată de excluderea sa din categoria asociaţilor de creatori,cu drept de-a încasa timbrul literar, urmare a Ordinului comun al M.C.C. nr. 2823 din 14 octombrie 2003.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs A.R.C.C.A.
Invocând ca temei legal al motivelor de recurs formulate, prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a arătat că instanţa de fond, în mod eronat, a considerat acţiunea de faţă ca fiind tardiv formulată, prin raportare la Ordinul nr. 2823 din 14 octombrie 2003 al M.C.C. şi respectiv Ordinul comun nr. 1566 din 06 noiembrie 2003 cu M.F.P.(denumit în continuare „Ordinul Comun"), deşi trebuia să ia în calcul, ca dată de la care pot curge termenele de prescripţie sau de decădere, data de 9 iunie 2004, întrucât la acel moment, recurenta a depus la M.C.C. documentaţia necesară pentru a putea beneficia de sumele reprezentând valoarea timbrului literar.
Recurenta consideră astfel că instanţa de fond, denaturând actul procedural de sesizare a generat cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
A mai arătat recurenta-reclamantă că intimatul - pârât i-a cerut în numeroase corespondenţe să completeze dosarul depus, acestea fiind acte ce au întrerupt evident cursul prescripţiei, nefiind posibilă formularea plângerii prealabile în acest interval de timp.
În fine, a mai susţinut recurenta - reclamantă că instanţa i-a încălcat dreptul de petiţionare prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care obiectul cererii formulate la 9 februarie 2007 a vizat numai obligarea pârâtei - intimate la un răspuns la plângerea prealabilă introdusă la 31 august 2006.
Intimata - pârâtă a formulat în cauză întâmpinare faţă de motivele de recurs, solicitând respingerea recursului declarat şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de fond.
În opinia intimatei - pârâte, instanţa de fond corect a reţinut că refuzul nejustificat se asimilează actului administrativ unilateral şi cum ordinul comun prin care s-a produs recurentei vătămarea, constând în omisiunea de a încasa timbrul literar, a fost emis în 2003, instanţa a constatat acţiunea ca fiind tardiv introdusă.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., şi prin prisma criticilor recurentei-reclamante ca şi a apărărilor intimatei, reţine că nu subzistă în cauză motive de modificare sau de casare a hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin Ordinul Comun a fost retras recurentei - reclamante dreptul de a încasa timbrul literar, ceea ce în mod evident i-a produs acesteia o vătămare, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, vătămare ce a generat formularea plângerii prealabile la data de 31 august 2006, înregistrată sub nr. 6898 (fila 3 dosar fond) şi mai apoi, la data de 9 februarie 2007, a acţiunii de faţă.
Nu poate fi reţinută critica recurentei vizând denaturarea de către instanţa de fond a actului procedural de sesizare, în sensul că data de la care ar trebui calculate termenele de prescripţie este data de 9 iunie 2004 şi nu data emiterii Ordinului Comun, câtă vreme, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în varianta în vigoare la data formulării acţiunii, plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative vătămătoare se poate introduce, nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, termen calificat de lege, ca fiind un termen de prescripţie.
Nu poate fi reţinută, astfel cum, nesusţinut probator, a menţionat recurenta, că termenul de prescripţie a fost permanent întrerupt, până la data de 31 august 2006 după cum nu se poate lua în considerare ca dată de pornire în calculul termenelor procedurale imperative prevăzute de Legea nr. 554/2004, data de 9 iunie 2004, astfel cum se arată prin motivele de recurs.
Recursul administrativ prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, chiar dacă se întemeiază pe dreptul de petiţionare, nu se confundă cu simplele cereri adresate administraţiei, fundamentate şi ele pe dreptul de petiţionare. Or, în cazul dat, ceea ce se contestă, ceea ce presupune existenţa unui litigiu, este Ordinul Comun din anul 2003 şi nu corespondenţa din data de 9 iunie 2004, după cum susţine recurenta, înregistrată la intimată sub nr. 6336 (fila 6 dosar fond), prin care a înaintat documentaţia cerută de lege pentru a beneficia de sumele reprezentând valoarea timbrului literar.
Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte reţine că plângerea prealabilă înregistrată la data de 31 august 2006 sub nr. 6898 îndreptată împotriva Ordinului Comun, ca act administrativ vătămător pentru recurentă, s-a formulat cu evidenta depăşire a termenului de 6 luni de la data emiterii actului, nefiind probate în cauză aşa-zisele cauze de întrerupere a termenului de prescripţie, în condiţiile în care obligaţia de depunere a tuturor actelor necesare pentru completarea dosarului A.R.C.C.A. reveneau recurentei, calculul termenului fiind astfel raportat la data emiterii ordinului şi nu la data unor corespondenţe ulterioare dintre părţi.
În fine, pe acest aspect este de menţionat că în chiar ipoteza valorificării datei de 9 iunie 2004, ca punct de plecare în calculul termenului legal de formulare al plângerii prealabile, data de 31 august 2006 apare ca fiind în afara termenului legal, iar din plângerea prealabilă ca tardiv înregistrată de către reclamanta-recurentă.
Nefondată este şi critica recurentei vizând încălcarea de către instanţă a scopului şi spiritului Legii nr. 554/2004, prin crearea unei tardivităţi, întrucât asimilarea refuzului nejustificat de a răspunde în termenul legal actelor administrative şi în consecinţă asimilarea şi în ceea ce priveşte regimul juridic aplicabil, este expres prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. După cum corect a reţinut instanţa de fond, în temeiul textului de lege menţionat, se asimilează actelor administrative unilaterale şi faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Ca atare, reţinând că în mod evident vătămarea recurentei - reclamante a fost produsă de Ordinul Comun emis în anul 2003, acţiunea apare ca fiind tardiv formulată şi în raport cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care cererea poate fi introdusă nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului, acest termen fiind la rândul său definit de lege ca fiind un termen de decădere.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca neîntemeiat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.R.C.C.A., împotriva sentinţei civile nr. 1254 din 14 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 608/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 637/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
