ICCJ. Decizia nr. 608/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 608/2008
Dosar nr. 6668/2/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării HG nr. 1035 din 28 august 2007, până la soluţionarea în fond a cererii de anulare pentru motive de nulitate absolută, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 28 august 2007, Guvernul României a adoptat Hotărârea nr. 1035, prin care a dispus, cu încălcarea limitelor competenţelor prevăzute de lege, „trecerea" sa (veritabilă retrogradare ce încalcă grav dreptul legitim câştigat în cariera de înalt funcţionar public) din funcţia de prefect al judeţului Mehedinţi, în cea de subprefect, fără nici un motiv şi cu ignorarea dispoziţiilor exprese şi imperative ale art. 27 alin. (2) din HG nr. 341/2007, potrivit cărora mobilitatea înalţilor funcţionari publici se realizează cu respectarea principiilor privind legalitatea, imparţialitatea, obiectivitatea şi transparenţa.
Reclamantul a mai susţinut că punerea în executare a HG nr. 1035/2007 trebuie imediat suspendată, întrucât este nelegală şi netemeinică, şi nu cuprinde nici măcar o minimă motivare a deciziei luate, ci o enumerare a unor texte de lege care nu au nici o legătură cu raţiunea dispunerii acestei măsuri.
De asemenea, s-a invocat faptul că legea prevede în mod limitativ modalităţile de modificare a raportului de serviciu al funcţionarului public de conducere, că expresia „trecere" nu este reglementată de lege, iar măsura luată a fost consecinţa unei decizii politice, fiind un abuz în serviciu şi reprezentând, de fapt, retrogradarea din funcţia de prefect în funcţia de subprefect al judeţului Mehedinţi.
Un alt argument în favoarea suspendării actului administrativ vizează încălcarea principiului mobilităţii şi al stabilităţii funcţionarului public, iar paguba iminentă este evidenţiată de faptul că, prin retrogradarea din funcţia de prefect, s-au modificat unilateral toate drepturile salariale câştigate, producându-se şi un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat în bani, cu consecinţe atât pe plan profesional, cât şi pe plan administrativ.
La data de 3 octombrie 2007 s-a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului de către M.I.R.A., motivat de faptul că la adoptarea HG nr. 1035/2007 acesta a avut calitatea de iniţiator.
În şedinţa publică din data de 4 octombrie 2007, instanţa a pus în discuţia părţilor şi a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interesul pârâtului, în temeiul art. 49 şi următoarele C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2391 din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată şi totodată a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului formulată de intervenientul M.I.R.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cerinţa cazului bine justificat şi iminenţa prejudiciului suferit, în condiţiile în care motivele de nelegalitate invocate nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ atacat, după cum nici iminenţa prejudiciului suferit ca urmare a executării aceluiaşi act, nu a fost dovedită.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate în termen legal a declarat recurs B.M., invocând în drept prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul a arătat că prima instanţă a respins cererea de suspendare, apreciind în mod netemeinic şi nelegal că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, astfel cum este el definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurentul arată că, în mod eronat instanţa a considerat că motivele de nelegalitate invocate nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii HG nr. 1035 din 28 august 2007, ignorând astfel că prin acest act administrativ au fost încălcate atât principiul stabilităţii funcţionarului public cât şi cele ale legalităţii, imparţialităţii, obiectivităţii şi transparenţei, care stau la baza exercitării funcţiei publice, conform art. 3 din Legea nr. 188/1999. În plus, însuşi principiul mobilităţii, pentru argumente pe larg prezentate, a fost încălcat, astfel că în mod evident era îndeplinită cerinţa cazului bine justificat.
Cu referire la condiţia pagubei iminente, de asemenea, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, în opinia recurentului, că simplul fapt al existenţei, la un moment dat, al unor pierderi patrimoniale, ca urmare a unui act administrativ, nu justifică în sine măsura suspendării.
Recurentul arată că în cazul său prejudiciul material imediat este evident, diferenţa de salarizare fiind de 774 RON, indicând totodată că i-a fost produs şi un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat, ce îl afectează atât pe plan politic cât şi pe plan profesional.
În fine, recurentul a mai susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 554/2004 vizând prejudiciul material viitor şi previzibil, nesocotind faptul că în realitate, nu a fost investită cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială.
Intimatul - pârât cât şi intimatul - intervenient au depus la dosar întâmpinări, susţinând netemeinicia recursului declarat şi solicitând respingerea acestuia.
Ambii intimaţi au evidenţiat, argumentat, temeinicia soluţiei instanţei de fond şi totodată au susţinut lipsa de interes a recurentului în susţinerea recursului de faţă, motivat de împrejurarea că prin HG nr. 4 din 09 ianuarie 2008 a încetat şi funcţia publică de subprefect al judeţului Mehedinţi, a recurentului, care, a fost între timp validat ca deputat din partea P.D., pe un mandat devenit vacant ca urmare a demisiei domnului S.M.
Ambii intimaţi au arătat că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor Legii nr. 554/2004 ce reglementează condiţiile ce se cer a fi cumulativ îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, cu atât mai mult cu cât recurentul reclamant a invocat doar existenţa unor aşa-zise pagube, fără a aduce argumente care să susţină afirmaţiile sale.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, incluzând pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., ca şi prin prisma criticilor recurentului - reclamant dar şi a apărărilor intimaţilor-pârâţi reţine că nu subzistă în cauză motive de casare sau de modificare ale acesteia, în considerarea celor în continuare arătate.
Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, astfel că suspendarea sa, ca operaţiunea legală de întrerupere vremelnică a efectelor sale, apare ca fiind o măsură cu caracter de excepţie de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 dau deplină eficienţă principiilor doctrinare în sensul că se stipulează expres că persoana vătămată poate cere instanţei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat să dispună suspendarea executării acestuia, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Înalta Curte reţine că în cauza de faţă, instanţa de fond a apreciat cu justeţe că nu sunt cumulativ îndeplinite cele două condiţii prevăzute de lege, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
Astfel, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, în raport de susţinerile şi argumentele recurentului - reclamant, instanţa de fond investită cu soluţionarea cererii de suspendare, fără a anticipa şi fără a se pronunţa asupra acţiunii de fond, în anularea actului atacat, a reţinut corect că nu se poate reţine existenţa unei serioase îndoieli în ceea ce priveşte legalitatea HG nr. 1035/2007. Nici cerinţa iminenţei pagubei nu a fost dovedită în condiţiile în care, în mod just s-a apreciat că nus-a dovedit iminenţa prejudiciului suferit, împrejurarea invocată şi în recurs, vizând cuantumul diferenţiat al remuneraţiei, corespunzător celor două funcţiunii publice de prefect şi respectiv de subprefect, nefiind „per se" de natură a schimba cele reţinute de instanţa de fond.
În fine, nu fără semnificaţie în cauza de faţă în ceea ce priveşte actualitatea interesului recurentului - reclamant şi asupra menţinerii soluţiei pronunţate deja de instanţa de fond, este situaţia nou creată, învederată de intimaţi, constând în dobândirea de către reclamantul - reclamant, ulterior pronunţării hotărârii atacate, a calităţii de deputat în Parlamentul României prin preluarea mandatului devenit vacant ca urmare a demisiei domnului S.M. Ulterior dobândirii acestei noi demnităţi, prin HG nr. 4 din 9 ianuarie 2008, recurentul - reclamant a fost eliberat şi din funcţia de subprefect al judeţului Mehedinţi, dată fiind interdicţia înalţilor funcţionari de a face parte din partide politice, conform art. 44 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
În considerarea celor mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinţei civile nr. 2391 din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 597/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 615/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
