ICCJ. Decizia nr. 597/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 597/2008
Dosar nr. 1641/36/2007
Şedinţa publică din 15 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.P. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Tulcea, solicitând să se dispună anularea Hotărârii nr. 5581 din 31 martie 2006, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea pentru stabilirea calităţii de persoană strămutată din motive etnice, potrivit dispoziţiilor art. 1 litera c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a OG nr. 105/1999.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că s-a născut la 14 februarie 1944 în localitatea Frecăţei, judeţul Tulcea, în perioada în care părinţii săi erau strămutaţi, potrivit Tratatului româno - bulgar încheiat la Craiova în 1940. Reclamantul a susţinut că, fiind născut în condiţiile arătate, beneficiază de acelaşi statut cu cel al părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 574/CA din 5 septembrie 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului D.P., a anulat Hotărârea nr. 5581/2006 emisă de pârâta C.J.P. Tulcea şi a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în calitate de persoană strămutată în altă localitate din motive etnice, pentru perioada 14 februarie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2006.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada naşterii la 14 februarie 1944 în localitatea Frecăţei judeţul Tulcea, unde părinţii săi fuseseră strămutaţi ca urmare a schimbului de populaţie potrivit Tratatului româno-bulgar încheiat la Craiova, în septembrie 1940.
Totodată, instanţa de fond a mai precizat că reclamantul a suferit aceleaşi condiţii de viaţă precare, încadrându-se în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că naşterea s-a produs la mai mult de 30 de zile de la strămutarea părinţilor reclamantului.
Împotriva sentinţei civile pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta C.J.P. Tulcea, care a solicitat casarea acesteia şi pe fond, respingerea acţiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat de către recurentă că cererea formulată de intimat a fost respinsă, deoarece acesta s-a născut la data de 14 februarie 1944, în comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, după 3 ani de la schimbul obligatoriu dintre supuşii români de etnie bulgară din judeţele Tulcea şi Constanţa (în delimitarea dinainte de 14 iunie 1925) şi supuşii de etnie română din judeţele Durostor şi Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România şi Bulgaria, în data de 7 septembrie 1940. Reclamantul s-a născut pe teritoriul României şi nu a părăsit niciodată ţara, astfel încât nu poate face şi nici nu a făcut dovada persecuţiei etnice invocate.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ, Curtea constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt expusă anterior, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Art. 2 din Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002 explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral."
Cum strămutarea (refugiul) din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării (refugiului), în mod legal instanţa de fond a apreciat că şi copilul născut în timpul acestei perioade are acelaşi statut cu cel al părinţilor săi.
A raţiona altfel ar însemna ca la condiţii de viaţă identice, în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se, prin urmare, principiul egalităţii de tratament şi al nediscriminărilor sociale.
Potrivit art. 6 din OUG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele metodologice pentru aplicarea acestui act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Situaţia de refugiat a intimatului-reclamant a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv, copiile actelor de stare civilă ale acestuia, precum şi contractul de vânzare - cumpărare încheiat de tatăl acestuia cu statul român.
În consecinţă, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 574/CA din 5 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 576/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 608/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
