ICCJ. Decizia nr. 674/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 674/2008
Dosar nr. 8471/2/2006
Şedinţa publică din 20 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1476 din 30 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de SC E.H. SA în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi A.N.V., ca neîntemeiată.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamanta a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 83 din 7 iunie 2006 emisă de A.N.A.F., anularea în totalitate a procesului - verbal din 20 ianuarie 2006 încheiat de D.R.V. Braşov, cât şi a Deciziei D.R.V. Braşov nr. 2204 din 21 februarie 2006 de îndreptare a erorii materiale cuprinse în procesul - verbal de control din 19 ianuarie 2006, iar totodată să se constate că societatea nu datorează suma de 2.967.228 lei din care 1.313.948 lei reprezintă drepturi vamale, iar 1.653.280 lei majorări de întârziere şi dobânzi aferente sumei menţionate, cu obligarea pârâtelor la restituirea sumei contestate, de 2.967.228 lei, reţinută de pârâta A.N.V. fără temei legal.
Instanţa de fond, pe baza probatoriului administrat, a stabilit următoarele:
Prin procesul-verbal din 20 ianuarie 2006 încheiat de organele vamale în cadrul controlului vamal ulterior, s-a constatat că reclamanta, în perioada 2001 - 2003 a efectuat un număr de 244 operaţiuni de import de produse farmaceutice reprezentând doze glucoză 5% şi 10% 500 ml, doze R. 500 ml, doze M. 500 ml, doze R., doze NaCl 0,9% 500 ml, doze H. 500 ml, care au fost declarate în vamă ca fiind medicamente prezentate sub formă de doze şi încadrate la poziţia tarifară 3004.90.99. În conformitate cu Notele explicative de la secţiunea a VI-a, subcapitolul 3004, paragraf b, organele vamale au reţinut însă că produsele importate sunt medicamente sub formă de soluţii perfuzabile ambalate în flacoane de 500 ml, condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul, întrucât chiar dacă sunt distribuite en-gros către unităţi spitaliceşti şi farmacii, până în momentul utilizării efective nu mai suferă nici o modificare, astfel că ele se încadrează corect la codul tarifar 3004 septembrie 19, conform prevederilor Legii nr. 98/1996, prin aplicarea Regulii generale de interpretare nr. 1 şi Regulii generale de interpretare nr. 6.
Instanţa de fond a considerat corectă încadrarea tarifară făcută de organele vamale şi a înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, cu motivarea că deşi sunt prezentate sub formă de doze, aceste medicamente sunt condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul, fiind prezentate în cutii care conţin câte 10 flacoane de câte 250 sau 500 ml, însoţite de prospecte privind compoziţia, indicaţiile terapeutice şi modul de utilizare.
Totodată, instanţa de fond a menţinut ca legală Decizia nr. 2204 din 21 februarie 2006 prin care organele vamale au dispus rectificarea procesului - verbal de control din 19 ianuarie 2006 încheiat de D.R.V. Braşov, întrucât au fost respectate prevederile art. 47 C. proCod Fiscal şi pct. 47 din Normele aprobate prin HG nr. 1050/2004, fiind înlocuită încadrarea tarifară greşită, respectiv 3004.90.16 (care nu este prevăzută de tariful vamal) cu încadrarea tarifară corectă, respectiv 3004.90.91, fiind vorba de o greşeală de dactilografiere evidentă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC E.H. SA, susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul neîndoielnic al acestuia şi, totodată, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii – motive de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive de recurs se arată că din conţinutul declaraţiilor vamale de import rezultă în mod clar şi precis că produsele importate erau doze, astfel că instanţa de fond nu putea da o altă calificare acestor produse.
Pornind de la această premisă, susţine recurenta, instanţa de fond trebuia să facă o corectă aplicare a Regulilor de încadrare tarifară prezentate în Notele explicative la sistemul armonizat, în sensul că prezentarea produselor sub formă de doze prevalează condiţionării pentru vânzarea cu amânuntul, întrucât în textul legal se stabileşte că încadrarea tarifară la rubrica doze nu este influenţată în nici un fel de modul de prezentare al produselor doze, respectiv vrac sau ambalaj pentru vânzarea cu amânuntul. Astfel, potrivit actului normativ citat „Poziţia […] cuprinde medicamentele, constituite din produse amestecate sau neamestecate, cu condiţia ca ele să fie prezentate:
(a) Fie sub formă de doze, adică repartizate în cantităţile în care trebuie să fie utilizate în scopuri terapeutice sau profilactice. Se prezintă în general în fiole […], caşete, pastile sau tablete, medicamente sub formă de doze destinate a fi utilizate pe cale cutanată, sau sub formă de pudră, dacă se prezintă sub formă de doze aflate în pliculeţe.
(b) Fie condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul în scopuri terapeutice sau profilactice. Sunt considerate ca atare acele produse care (…) sunt identificabile ca fiind destinate pentru vânzarea directă la utilizatori fără reambalare în scopurile indicate mai sus".
Recurenta precizează că potrivit textului citat numai pentru produsele care nu se prezintă sub formă de doze încadrarea tarifară se face în funcţie de modul de condiţionare, respectiv condiţionarea pentru vânzarea cu amânuntul, întrucât numai în această interpretare textul legal produce efecte juridice.
De asemenea, se invocă prevederile Tarifului Vamal de Import, poziţia tarifară 3004.90.99, care cuprinde alte produse decât cele condiţionate pentru vânzarea cu amânuntul, respectiv doze, altele decât cele care conţin iod sau compuşi ai iodului.
În opinia recurentei încadrarea produselor sub formă de doze exclude încadrarea produselor în funcţie de condiţionarea pentru vânzarea cu amânuntul dar, în cazul înlăturării acestei apărări, se solicită a se constata că Notele explicative în vigoare menţionează expres că la poziţia tarifară 3004.90.91 se încadrează dozele necondiţionate pentru vânzarea cu amânuntul, rezultând că problema acestei încadrări tarifare a fost una neclară până la data emiterii Ordinului nr. 8065/2006, iar autoritatea vamală acceptase ca fiind corectă încadrarea tarifară pentru acelaşi fel de produse în perioada 2001 - 2003.
Recurenta critică hotărârea atacată şi sub aspectul greşitei soluţionări a capătului de cerere privind Decizia de rectificare nr. 2204 din 21 februarie 2006, susţinând că autoritatea vamală a procedat la schimbarea încadrării tarifare, iar nu la o simplă rectificare a unei greşeli materiale.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În baza Deciziei nr. 83 din 7 iunie 2006 a A.N.A.F., D.R.V. Braşov a refăcut procesul-verbal de control din 19 ianuarie 2006, contestaţia împotriva procesului-verbal refăcut fiind admisă în parte de A.N.A.F. prin Decizia nr. 13 din 23 ianuarie 2007, iar noua creanţă rezultată a fost compensată prin Decizia nr. 4566 din 16 martie 2007.
În speţă, instanţa de fond a menţinut în totalitate Decizia nr. 83 din 7 iunie 2006 a A.N.A.F., fără a lua în considerare actele administrativ - fiscale ulterioare şi fără a stabili, în final, care sunt obligaţiile fiscale ce pot constitui obiectul acţiunii reclamantei, faţă de împrejurarea refacerii unor acte contestate şi a emiterii unei decizii de compensare, necontestată în cadrul căilor legale de atac. În acest sens, deşi în notele scrise ale părţilor se face vorbire despre refacerea procesului - verbal atacat şi compensarea unor datorii, la dosarul de fond nu au fost depuse în totalitate actele invocate, iar instanţa nu a determinat întinderea obligaţiilor fiscale modificate ale societăţii, pentru a se pronunţa asupra fiecărui capăt de cerere din acţiunea introductivă.
Totodată, cu privire la problema temeiniciei încadrării tarifare a produselor importate, prin actele administrativ - fiscale deduse judecăţii, instanţa de fond nu a dispus administrarea unei expertize tehnice lămuritoare în sensul că nu a dat dovadă de rol activ conform art. 129 alin. (4) şi alin. (5), admiţând ca atare obiectivele propuse de reclamantă şi care vizau exclusiv încadrarea în poziţia tarifară propusă de aceasta, fără a se verifica şi susţinerile pârâţilor, respectiv caracteristicile produselor în raport cu încadrarea tarifară susţinută de aceştia.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (5) cu referire la art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul, dispunând casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru stabilirea obiectului acţiunii şi pentru completarea probei cu expertiză tehnică în sensul arătat mai sus. Totodată, cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va analiza şi celelalte apărări formulate de recurenta - reclamantă în cadrul motivelor de recurs, referitoare la fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC E.H. SA împotriva sentinţei civile nr. 1476 din 30 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 639/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 713/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
